In strada de anul nou!

Nu, nu e inca un episod din seria de ghinioane la care am fost supus in ultimul timp. Titlul e pus acolo doar ca sa impresioneze. Adevarul e ca nu sunt in strada, mi-am gasit o noua locuinta. Luand exemplu de la ai mei prieteni, parasesc si eu "Goagal"si trec, nu pe privat(no tengo di nero) ci pe wordpress. Motivul? Pai asa imi vasuna mie. Daca tot e gratis sa o fac si pe asta, ce eu is mai prost?

De acum in colo (pt nu stiu cat timp) o sa ma gasiti la adresa: http://bogyslife.wordpress.com

Iar pt cei de la Google care sunt convins ca o sa imi cada la genunchi sa ma roage sa nu parasesc blogger, ca le scade si lor cifra de afaceri le spun doar atat: Don't love me for what I am, batter hate me for what I'm not.

De ce Doamne, de ce???

Va spun din start: ACESTA VA FI UNUL DIN CELE MAI LUNGI SI CEL MAI SERIOS ARTICOL DE PANA ACUM. Lung pnetru ca am ce povesti, iar serios deaorece e un articol la cere am meditat de vineri seara incoace si e un subiect totusi dureros. Daca sunteti genul care cedeti in blesteme va invit sa il cititi, daca nu, CU ATAT MAI MULT si va rog si sa imi argumentati de ce s-au petrecut evenimentele ce urmeaza sa vi le prezint.
Totu a inceput in dimineata zile de vineri 18 Decembrie 2009. Era ziua in care stiam ca trebuie sa plecam la Bucuresti. M-a trezit alarma telefonului pe la ora 10 jumatate. Nu pot sa spun ca dadeam pe afara de entuziasm, desi ceva din interiorul meu isi dorea sa pot sa sar jos din pata sa ma imbrac in 2 timpi si 3 miscari si sa fiu gata de plecare. Nu puteam. Dar in fine, am pus starea mea pe seama oboselii si tristetii ca tocmai terminasem cartea "Tunele". Vine si tata acasa, strangem bagajele le incarcam in masina (in care se afla deja bradul de Caraciun, impis prin bancheta din spate care ele lasata pana peste schimbatorul de viteze). Ne-am imbarcat in masina si am pornit la drum. Dar spre Tg.Mures. Eu stiam de faptul ca o sa trecem pe la Tg.Mures si apoi aveam impresia ca o sa mergem spre Bacau. Partea cu bacaul a picat din cauza conditiilor meteo nefavorabile. Tata mi s-a plans de faptul ca dupa ce cumparase bradul, a dat si ultimii sai bani din portofel si ca a ramas cu ZERO lei. Urma sa mergem la Tg.Mures unde urma sa incaseze, sa cumpere niste piulite, sa ne intoarcem la atelierul sau din Campia Turzii sa mai incarcam niste marfa si sa mergem spre Orastie, si de acolo Sebes-Sibiu-Rm.Valcea-Pitesti-Bucuresti. Pe drum spre Tg.Mures tata primeste un telefon prin care e anuntat ca e foarte probabil sa nu mai incaseze nimic. Asa cum s-a mai intamplat nu odata in trecut, ma asteptam ca lui tata sa ii sara mustara, sa se inroseasca la fata, sa fie norvos, ingandurat, sa nu te mai poti intelege cu el....NU A FOST ASA! A mai dat un telefon-doua, i-a revenit zambetul pe fata, ba chiar ii ardea de glume. Am ajuns in Tg.Mures, a incasa, a cumparat piulitele, ne intorceam la Turda, ne-am oprit la tata la atelier, unde am asteptat pe cineva sa vina sa ii mai dea lui tata niste bani. Undeva in mine crestea bucuria faptului ca il vedeam incasand si stiind ca, chiar daca acei bani erau deja promisi pentru piese, motorina, salariile angajatilor, stiam ca macar, in caz de ceva, o sa avem la drum. Am ajuns la Orastie, acolo nu a mai incasat dar am plecat mai departe.
Drum uscat, un drum nu foarte aglomerat, un drum la care nu am fortat deloc. Nu am facut depasiri riscante, nu ne-am luat "la intrecere" cu nimeni din trafic. A fost un drum aproape banal, dar cumva, nu stiu de ce eram cumva absent. Sau poate ma bucuram de el fara sa imi dau seama. Cu putin inainte de Rm. Valcea, mie mi se face sete. I-am spus lui tata ca as dorii o sticla de Coca-Cola. Pe langa Rm. Valcea e o benzinarie Petrom. Tata a dorit sa opreasca acolo insa din moment ce tocmai depasise niste TIR-uri, si cum stiam ca urmeaza o portiune in care autoritatile au inceput sa traga o linie continua si au uitat sa o termine, am zis ca mai rezist si sa continuam sa mergem (Mare prost am mai fost!) Am intrat in curand pe autostrada. Am mers nu as putea spune linistiti, ca masini de depasit erau. Noi mergeam frumos cu 140/h si nu ne durea capul de nimeni si nimic. Pe la km 40 vad pe dreapta un Agip. Era ora 22:30. Il bat pe tata pe genunchi si il rog sa opreasca sa imi cumpere acea Cola (chit ca deja imi pierise setea, dar am zis..."Eh...las' sa fie". Prost am fost!). Tata trage in benzinarie si nu opreste cu botul masinii in vitrina (cum era normal) ci o parcheaza paralel cumva cu magazinul stiind ca nu o sa stam mult. La scurt timp dupa noi am observat ca a mai parcat o masina. Nu mai tin minte exact, poate a fost Dacie 1310 sau 1340, poate a fost ceva Opel Vectra/Astra model mai vechi, de o culoare stearsa, nu mi-am batut capul.
De cativa ani incoace, tata, are un portofel lunguet, in care isi poate tine banii fara sa ii indoaie. Asta era si inca e unul din criteriile dupa care tata isi alege, foarte rar e drept, portofelele. Acesta pana acul l-a tinut foarte mult, arata inca foarte bine, nu trebuie schimbat, nu se schimba. In general in tine in buzunarul din spate de la pantaloni, chiar daca un sfert din el e la vedere. Pentru mine mereu a fost amuzant sa vad cum lumea il atentioneaza "Domnu' aveti grija ca va pica porfotelul" In perioada rece cand isi poarta sacoul tot timpul, il tine in buzunarul INTERIOR de la piept unde portofelul intra complet.
Cand am coborat din masina, tata se duce la usa din spate, isi ia sacoul pe el si si duce in benzinarie. Eu imediat dupa el. Pe cand am ajuns eu, tata era deja la casa de marcat cu o sticla de Cola de 1l. Totalul 4 lei si cevaa (nu mai tin minte). Tata baga mana la piept, face ochii mari, se uita la mine, se cauta in restul buzunarelor imi zice "Bogdanicu, du-te pana la masina ca poate mi-a cazut portofelul cand mi-am pus sacoul in spate. Chiar cand eu ieseam, atunci coborau din masina aceea de o culoare stearsa mai multi tineri. Nu prea imi placeau mie cum arata dar nu i-am bagat in seama. O parte au inconjurat masina prin partea dreapta, o parte prin stanga. Eu am deschis usa din dreapta spate si mi-am bagat capul inauntru, cautand portofelul. Nu m-am mai uitat la tineri. vazand ca nu il gases imi zic, "Poate o fi picat cumva sub brad. hai sa nu ne facem de ras pt 5 lei, il cauta tata cand vine", asa ca bag mana in buzunarul gecii mele care era tot in spate si scot o bancnota de 5 lei. Intru in benzinarie, nu il vad pe tata si mi-am dat seama ca e la baie. Platesc eu sucul, i-au restul de un lei si cativa bani si ma duc la masina de data asta pe partea stanga. Ma uit pe jos nimic, ma uit inauntru, nimic! Vine tata si imi zice
- "Ce cauti? "
-"Portofeul tau. Nu l-am gasit asa ca am platit din banii mei."
-"Nu e acolo!?"
-"Nu"
-"Da-te ca il caut eu!"
Intre timp eu am plecat spre baia benzinariei. Acolo dau peste unul din tineri care isi facea freza in oglinda. Il vad ca se uita mai ciudat la mine, dar imi zic "Ehhh, cred ca i-ar imi sta parul ca pus cu furca" si trec prin spatele lui catre vasul WC. Intre timp il aud cum bate in usa cabinei de WC cu closet si zice "Hai pisi, ai terminat?". Mi-am dat seama ca "pisi" nu e o ea, ca nu am vazut nicuna coborand din masina, in plus era tualeta barbatiolor. iese unu de acolo si ies amandoi din baie. termin si eu, ies afara, tata inca cauta prin masina. Cand ma vede zice: "Nu e! Dar hai sa mergem si cand ajungem scoatem bradu si mai cautam". Am plecat, am ajuns in bucuresti unde am gasit un strat consistent de zapada chiar si pe caorsabilul autostrazii. Ajungem in Clinceni, vedem ca e zapada mare si e pe alocuri gheta. Prudent, am mers incet, am ajuns acasa, am bagat masina in curte, am descarcat, am cautat portofelul. NU E!
Mergem in casa, o salutam si pe mama, o punem la curent cu ce s-a intamplat, acum hai sa derulam inapoi sa vedem unde ar fi putut pica. Aveam 2 variante:
1) In Talmaciu, unde tata a cumparat o paine.
2) La benzinaria Agip, unde tata si-a luat sacoul in graba pe el
Vazand ca nu e si nu e, am hotarat sa ne intoarcem la benzinarie pentru ce desi era in jur de 12 fara un sfert, era locatia cea mai apropiata de cele doua si mai mult nu puteam face.
Ma urc cu tata in masina si plecam inapoi spre benzinarie. recunosc ca o buna parte din drum eu m-am rugat sa gasim portofelul de dragul actelor lui tata: buletinul si (ceea ce ma durea pe mine cel mai tare) PERMISUL DE CONDUCERE. Aungem acolo, intrebarea era cum intoarcem ca si fim pe acelasi sens. Dupe ce ne-am inteles scurt, mai mult din priviri, tata trage pe banda de urgenta, pune avariile, si traversam autostrada perpedes, sarim pesta bariera despartitoare, mergem printr-un strat de zapada care ne trecea amandurora de glezne, traversam si cel de-al doilea sens de mers, intram in benzinarie, o gasim pe pustoaica care ne-a servit inainte. tata o intreaba, incercand sa isi pastreze cumva spiritul de gluma: "De cand am plecat, nu s-a impiedicat nimini de portofelul meu?". Ea face ochii mari si, ducandu-si mana la gura intr-un gest de uimire zice "Nu." Atunci tata resemnandu-se zice" Dar un cos de gunoi pe unde aveti ca ma gandesc ca daca l-a gasit careva macar..." atunci ea ne spune ca au de-a lungul benzinariei, pe exterior. priume era chiar langa usa de acces. Il i-au "iin brate" ma uit in el, intre timp tata vorbea cu un angajat de afara si l-am auzit intreband:
-"Daca mi-am pierdut un portofel pe aici, cum pot proceda ca sa il recuperez?"
-"Pai cand a fost asta?"
-"Acum o ora, o ora jumatate"
Chiar atunci ochii lui tata se indreapta catre o dacie care era parcata acolo si inainte sa venim noi. Si acolo, urmarindu-i priverea, ii vad portofelul. La scurt timp dupa ce tata a pornit deja spre el. Era abandonat acolo ca un lucru pe care nu il mai dorea nimeni. tata il deschide si (cumva normal) toti cei 360 (trei sute saizeci) de lei nu mai erau acolo. In schimb actele da. Plecam de acolo, eu vesel tata necajit. Incercand sa il inviorez ii zic:
- "Hai ca e bine ca macar ti l-am gasit!"
-"Ba nu, nu e bine!" imi zise el abatut in timp ce ne aporpiam de masina "Erau ultimii bani aceea. maicata inca nu e sigur ca si-a primit salariul, aia trebuiau sa ne ajunge de motorina la intoarcere si de inca o Cola. Si mi-e ciuda ca macar daca iti dadeam tie milionu' acela care ti-l datorez, acuma aveam cu un milion in plus".
Eu am tacut. Pe masura ce ne intorceam eu rememoram cele inamplate. Tata incepea sa se calmeze, dar eu ma turam in sinea mea. Daca m-as fi dus mai intai pe partea stanga a masinii poate ca il vedeam, daca nu insistam dintr-un moft prostesc sa ne oprim la benzinarie sa imi cumpere o cola de care nici macar nu ma atinsesem...daca, daca, daca. Am deschis sticla de cola hotarat sa beau in cinstea aluia care a luat banii spunandu-mi in mintea mea "Sa ii bea, sa ii dea pe curve, sa face ce o vrea cu ei dar sa se simta bine macar, acum in ajunul Craciunului". Dupra vre-o 2 inghitituri de cola ma suterasem si am lasat sticla deoparte. Tata a schimbat Cd-ul cu muzica rock cu unul cu colindele lui Hrusca. Pe cand deja eram iar aproape de casa l-am intrebat pe tata de ce toate colindele par asa triste, parca iti vine sa plangi.
Intre timp observasem ca tata mergea pe portiune cu zapada cu o viteza ceva mai mare ca ultima data. In loc de 20-30 km/h aveam 30-40 chiar si 50 km/h. "Da-i pace, e si el fiert, vrea sa ajunga acasa, e deja ora 1...da-i pace nu incerca sa il temperezi, ca sunt slabe sanse sa asculte. Nici tu daca ai fi in locul lui n-ai asculta" asa imi zicea o voce din capul meu. Nimic nobisnuit in a avea o voce in cap. E un obicei vechi de al meu sa vorbesc cu mine insumi si sa mai aster si un raspuns competen pe de asupra. In ultimele curbe inainte de portiunea dreapta care duc acasa, o sicana practic. O curba de 90 de grade la stanga urmata de una de 90 de grade la dreapta, portiune pe care chiar si cu zapada jos o parcurgem fara probleme, DAR... dupa curba la dreapta tata a accelerat un pic pana la 30 sau 40 km/h, cand spatele masinii a inceput sa fuga in dreapta. tata a virat stanga redresand masina. Pentru o fractiune de secunda parea ca totul avea sa fie bine, insa spatele a continuat sa fuga in partea din dreapta. Irecuperabil... a "pendulat" efectiv pana cand a adus toata masina perpendicular pe sensul de mers. am continuat sa "patinam" de lungul soselei, pe contrasens. In fata mea, prin parbriz, vedeam cum trece de la stanga la dreapta gardul oamenilor care aveau casa acolo. Uitandu-ma in dreapta mea am vazut cum se apropia santul dar inainte de sant era un stal de electricitate. Imi amintesc foarte clar cum pt u fractiune de secunda mi-am zis "O sa trecem la mustata pe langa el" apoi calculand din nou distanta cu care ne aporpiam de marginea drumului si viteza cu care alunecam spre stanga, mi-am dat seama ca nu se mai putea face nimic. Am vazut cu coada ochiului cum tata tinea in continoare volanul bracat spre dreata (sau cel putin asa mi s-a parut mie) si imi amintesc ca am zis "Ho-pa, ho-pa!" Apoi am auzit o lovitura si cateva fractiune de secunda nu am auzit nimic. M-a "desteptat" sunetul demarorului in timp ce tata a pornit motorul si a accelerat, degeaba in incercarea de a scoate masina din zapada. Du-pa care s-a dat jos din masina se evalueze pagubele.
Mi-am dat seama ca nu am "lipsit" mult timp dar prima imagine pe care am vazut-o in fata ochilor a fost foarte demoralizanta. Sa vad parbrizul "tatuat" cu o panza de paianjen, ceea ce m-a facut sa inteleg ca era crapta. Cel mai crapat era in partea din dreapta jos. Am vrut sa deschid usa dar ceva alv ma impiedica sa vad pe fereastra. Initial am crezut ca e zapada de pe marginea drumului pe care masina trebuia sa o fi luat ca un blug, dar apoi am focalizat mai bine si mi-am dat seama ce e. Era AIR BAG-ul de la cortina care sarise in ajutorul meu. initial am crezut ca n-am avut nevoie de el si ca nici nu m-am atins. Cand inasa am vazut ca ochelarii mei de vedere, in loc sa stea pe nas, in fata ochilor mei, ei erau "incolaciti" in jurul schimbatorului de viteza, mia-m dat seama ca lucrurile nu au stat tocmai asa.
Stiti, e uimitor cat de multe lucruri am vazut intr-un timp foarte scurt. Recitint ce am scris pana acum ati crede ca am rams in masina aceea ina o jumatate de ora, dar eu nu am ramas mai mult de 45 de secunde.
Alt lucru ce am observat e ca, GPS-ul care statea bine fixat in coltul STANGA JOS al parbrizului langa tata, era acum la mine in poala, la fel si detectorul radar. Am vrut sa ma misc un pic, dar centura de siguranta m-a impiedicat. Mi-am zis sa imi sug un pic burta sa sa slabeasca si sa se tragala loc. Nu a vrut. Era intepenita. Nu se misca nici, nici. Am deschis-o din butonul de unde se incheie centura si primul meu gand a fost sa deschid usa, dar uitandu-ma din nou la AIR BAG-ul care statea dezumflat ca o basica mi-am zis ca nu e o idee buna si am coborat pe la tata, care inca nu se departase foarte mult de masina. Cand am coborat, am vazut cum un cablu de electricitate pica jos pe carosabil si cum luminile stradele si cele care impodobeau casele au clipit, dar au ramas aprinse.
Recunosc ca in acel moment, un filament in mine s-a rups si am clacat. Am inceput sa plang picand ingenunchi langa masina uitamdu-am la cer, asteptand parca sa pot sa citesct motivul pentru care Dumnezeu a lasat sa ni se inample noua acele lucruri. Prea multe pentru o singura seara. Urmarind privirea lui tata am azut cum se uita la un sleau de zapada care aparuse parca din senin, de la ultima noastra vizita chir in mijlocul drumului. El era responzabil pentru "baletul " nostru stradal.(VEZI ANEXA 1) Tata s-a mai uitat inca odata la masina infipta bine in stalp, la rugamintea mea a incuiat-o si am parcurs amandoi pe jos cei 200 de metri ramasi pana la noi acasa. Am intrat in dormitor, i-am povestit lui mama in cuvinte putine si destul de grave ce s-a intamplat, tata exagerand cand a zis "...am facut masina zob...". Eu mi-am dat seama ca nu e chiar zob ca am auzit motorul turandu-se sanatos cand incerca sa o scoata, chiar in timp ce eu imi reveneam.
Am mers in curtea din pate, am luat doua lopeti si ne-am intors la masina captiva in bratele reci ale zapezii. Am dat la o parte toata zapada din jurul rotilor dinfata, tata s-a suit la volan dupa ce i-a facut umpic de balans din acceleratie a scos-o dintr-o bucata. Nu inainte de a-i tapeta unui om poarta cu un amestec de pamant, zapada topita si fire de iarba. Eu m-am suit si spatele scaunului soferului si am pornit spre casa, incet tata fiind speriat si crezand ca roata dreapta nu vireaza. Defapt vira. S-a convins de asta cand m-a lasat pe mine IN CURTEA CASEI la volan si m-a pus sa ii misc volanul.
Sambata dimineata, la lumina zilei am vazut ca desi accidentul in sine e un lucru rau, acest rau a fost cat se poate de bine. Stalpul nu a lovit roata ca sa descentreze caseta de directie si ce mai era pe acolo de descentrat, dar nu a lovit nici usa mea, ca sa ma "descentreze" pe mine. A lovit imediat in spatele rotii, dar cu foarte putin inainte de stalpul usii. Undeva pe o linie cu coltul din dreapta jos al parbrizului si coltul stanga sus al capoitei (cum o privesti din fata). Imi este foarte greu sa explic fara niste poze, dar din cauza faptului ca inca nu mi-am recuperat laptopul nu pot incarca pozele pe care INCA nu le-am facut. Totpe lumina zilei am vazut ca si AIR BAG-ul din scaunul meu e sarit. In fine, am fost la politie, toate bune. Tot in ziua de sambata ai mei trebuiau sa mearga in Bucuresti sa rezolve niste probleme. In ziua aceea de sambata, lui tata i-a fost insa foarte rau. Imediat ce am venit de la politie a baut o fiola de agocalmin, s-a pus in pat, dupa care s-a dus sa "dea la rate/boboci" si s-a dus sa se culce iar. Pe mine m-a apucat o dorinta nebuneasca de a face o parite in cure. Nu stiam de ce. Dar de la potul masinii pna la poarta cu curtea din spate sunt cam 10, 15 sau chiar mai multi metri. I-am facut fara sa gafai si am ras zapada pana la iarba. Nu ma intrebati de ce, dar chiar am vrut sa fac acea partie fara sa ma oblige nimeni, fara sa ma roage nimeni, asa mi-a casunat mie, in haine de oras, sa imi i-au o pereche de manusi din piele neagra si sa fac o partie prin curte. Pe cand am terminat si am venit la masa, am vazut ca si tata se simtea mai bine, dar mi-a marturisit ca a mai vomat de cateva ori pana sa ajunga la performanta de a putea sta pe picioarele lui. Dupa masa tata s-a dus, impreuna cu mama sa se pregateasca de mers in Bucuresti, iar eu m-am apucat sa fac bradul. Tot in hainele de oras cu care fusesem de dimineata cu tata la politie.
Ai mei urmau sa plece cu Dacia bunicului meu. Defapt e unchiul tatalui meu, deci un fel de straunchi, dar nu conteaza. Masina aceea, o Dacia 1310, are 19 ani. Dar a fost ingrijita cu sfintenie. Singurul ei defect era ca e Dacie, marca fata de care eu am capatat, nu stiu de unde o antipatie. Au plecat in timp ce eu am continuat sa fac bradul. Pe masura ce puneam globurile, si luminile mi-am zis sa mai veric inca odata o beteala mai speciala, cu lumini, cumparata de la Kaufland din Turda de la promotie. In cutie merge, cand o scot din cutie, inainte sa o pun pe brad vreau sa o aprind ca sa vad cum arata sa stium cum o "trag" pe brad. Nu se aprindea! Ma uit mai cu atentie, un fir care ducea in cutia aia alba care seta jocurile de lumini era desprins. Ma duc dupa o surubelnita cruce, pe cand ma intorc si am apuc sa o desfac, pica as al doilea. Dar cum in intelepciunea mea, am uitata sa scot stecherul din priza, cele doua cabluri de alimentare se ating odata ajunse jos si....stim cu totii ce se inampla cand atingi 2 fire sub tensiune de 230V. Dadu-mi seama ca am prajit firele, am rupt si restul firelor ce legau beteala de cutia accea ce controla jocul de luminti, arunc fara prea mult interes beteala pe brad, ma uit la ea, o aranjez un pic de colo, un pic de cincolo, la final arata ca cea taiat Ciomu. nervoz pana in maduva oaselor, ies din camera si ma duc la "bunici" (straunchii mei) si aflu ca tata ii sunase, ca se alfa la prima orpire programata pe traseul de vizite dar ca Dacia nu mai porneste. Buniu' era fiert ca ce s-a intamplat cu Dacia lui, ca n-a avut niciodata probleme cu ea, tot ceea ce nu mergea a fost reparat la service. imi povvestea cum tata la intrebat daca nu are o bobina prin portbagaj. Ca orice batran care face un drum de 20 de km pe saptamana, sau odata la doua saptamani bunicu/unchiesu/straunchiu, normal ca avea. I-a spus lui tata unde e si dupa aia mi-a povestit ca tata urma sa ne sune sa ne spuna ce a rezolvat. Dupa vre-o ora de cand am ajuns eu in budoarul mic unde erau batranii (cca. o ora juamte de cand sunase tata prima oara) ma suna pe mine ca au pornit spre casa. Depistate vinovatul in persoana platinei care nu mai facea contact si astfel nu actiona demarorul. Mi-a spus ca a fost nevoie sa porneasca Dacia ca in filmele americane, "cu doua fire legate pe direct si o surubelnita". In final au ajuns acasa, tata inghetat pana la amdua oaselor, mama ceva mai incalzita pentru ca ea a stat in interiorul apartamentului persoane pe care o vizitau, iar tata in parcare cu telefonul pe post de lanterna, uitandu-se ba sub capota ba sub volan.
Azi am venit spre casa cu Hyundaiul. Nu va spun cum am venit. Tata trebuia sa tina volanul rasutit cu 90 de grade la stanga pentru ca masina sa mearga drept. Am mers cu o maxima de 120 pe autostrada, dar in rest mergeam cu 60-70...pana in suta. O singura data am prins 130 cand tata depasea un ungur porst cu o duba care a inceput sa acceplereze cand tata era paralele cu el. Pana in Sibiu deja cauciucurile noastre fluierau destul de tare si am vazut in sibiu cand am alimentat ca jumatatea din interior a cauciucurilor fata, cu profil de iarna, care erau relativ noi, cu ami putin de 10.000 la bord erau LINSE! Adica cauciucurile unei masini de F1 nu se comparau cu ale naostre. Jumatate din cauciuc isi pastrase profilul de iarnca, cealalta aproape ca era "la panza" cum mi-a zis tata. Am mers asa pana in Alba iulia unde am gasit un Bosch Car Service deschis doar pt ca baietii se complicasera la un Ford vechi si statusera peste program. tata vroia doar sa inverseze cauciucurile pe janta sa fie cu uzura la exterior, ca sa ne mai tina inca 100 de km (masina avea unghiurile foarte deschise in urma impactului cu stalpul). Insa baietii au ridicat masina, si tata a vazut cum bieleta de directie dreapta era indoita. Pustiul care desi era doar cu vreao 10 ani mai mare ca mine, parea sa fie sef de tura si mai mult, era pe un gand cu tata. Vorbeau aceeasi limba. Le-a luat putin pana sa isi dea seama ca doreau sa faca acelasi lucru, asa ca au lasat vorbaria deoparte si au incepu sa defiletee bieleta pana cand aua adus-o la o lungime cu cealalta. au inversat cauciucurile pe janta, si pe cand tata se astepta la o nota de placa grea cat masina, pustiul ii spune:
"Imi dati cat doriti dvs. nu a fost mare lucru, plus ca daca veniti de la Bucuresti cred ca ati avut destule pe cap". Eu si tata am facut ochii cat cepele si pana la urma tata ia dat 50 de lei, din banii pe care i-am primit la plecare ca sa avem de motorina de la batrani.
Dupa asta masina a fost alta. Imediat a asarit acul la 120 si masina statea altfel pe curbe, pe drum drept. Cum a spus si tata "Normal ca s-au uzat asa cauciucurile, o raota tragea haist si cealalta traist. In functie de centrul de greutate tragea ba spre stanga, ba spre dreapta, de aia mergea din sant in sant". Am ajuns cu bine la Turda si tata maine se duce la reprezentanta sa comande piesele necesare si se pare ca pana la urma Craciunul va fi tot in Maramures, tot cu 16 Valve!
Totusi acuma as vrea sa stiu de la cititori (care au reusit sa citeasca Baltagul asta al accidentelor rutiere), ce credti: a fost ghinion pur sau si-a bagat cineva coada in treburile noastre?
VA MULTUMESC DACA ATI AVUT RABDAREA DE A CITI ACEST ROMAN SI SPER SA NU MAI FI VREODATA NEVOIE SA VA PLICTISESC CU POVESTI ASA DE LUNGI.
Anexe:
1. Aveti aici incercarea mea jalnica de a va prezenta parcursul amsinii de la iesirea din curba, pana in stalp.

Tunele

When one has nothing to do, one invents something to do....
Nu stiu daca cineva chiar a rostit aceste cuvinte vreodata si a ramas celebru pentru asta, mie mi se pare ca pur si simplu ar da bine intr-ul film cu chinezi.
N-oi fi ei nici chinez nici asiatic dar cum n-am nimica de facut, inventez. Ce am inventat in seara asta? Un REVIEW. Pentru ca n-am mai jucat pe PlayStation de ceva vreme, azi o sa prezint o carte (blogul asta tocmai a devenit si mia plictisitor, nu?).
O sa prezint primul volum din seria "Tunele". E un roman scris de Roderick Gordon si Brian Williams, lansat in 2008 (asa scrie pe site).
povestea mie mi se pare una fascinanta, despre un baiat, Will (aproape de varsta mea) a carui pasiune pentru sapaturi, pasiune impartasita cu tatal sau, il face sa descopere o intreaga lume subterana. Mai pe la mijlocul romanului el descopera chiar ca apartine acestei lumi, unei familii din subteran, dar ca a fost scos la suprafata de catre mama sa si adoptat ulterior de catre o alta familie. El ajunge sa fie scos din temnita in care e aruncat impreuna cu prietenul sau Chester, imediat dupa ce au descoperit orasul, de catre "adevarata" sa familie, ba chiar ajunge sa se ataseze de ei, insa gandul prietenului sau Chester care e lasat in temnita nu ii da pace. El reuseste sa evadeze din acel oras si sa ajunga la suprafata, insa decide ca nu poate ramane acolo asa ca hotaraste sa se intoarca sa isi salveze prietenul, pe care singur il bagase in belele. De asemenea, Will incearca sa il gaseasca si pe tatal sau pe are il suspecteaza (si ii este confirmat) ca este de asemenea jos in lumea subterana, in Tunele. Spre finalul cartii Will se reintalneste cu Chester in circumstane nu tocmai fericite, fiind fortati de imprejurari se mearga mai adanc spre centrul Pamantului pt al gasii pe tatal acestuia.
mai multe nu o sa va spun, poate doar ca e publicata de editura CorintJunior si ca alaturi de acest volum se mai afla pe rafturi inca doua. Doua volume pe care eu sper sa pun maina cat mai repede :)

Una mica asa.....de pranz

Asta am in gand sa fie o postare scurta. Desi, nu stiu cum, in ultimul timp tot ce imi propun sa prezint pe scurt devine un roman intreg.
Vorbind de romana, in postul meu nostalgic de acum 2 zile, am zis ca o sa ma apuc de citit. Ce citesc? "Tunele" de Roderick Gordon si Brian Williams. M-am apucat dfe ea imediat dupa ce am postat acel articol. Nu stiu cum se face ca in ziua de marti din cele 528 de pagini ale cartii (cu tot cu epilog) am citit 326. Nu ma intrebati cum aratq personajele. Nu am avut timp sa mi le imaginez. Stiu doar cum ii cheama, cum se comporta si ce au facut. Cartea mie imi place foarte mult si le recomand devoratorilor de carti fantasy si celor care cauta misterul.
Alt "eveniment" l-as putea numii e ca toata lumea se muta. Toata lumea parasesti Google si trece pe domenii private. Don't ask me why, dar oricum Marian si....Grig, va doresc sedere placuta in noul vostru domeniu, numai sa nu il mai cenzurati si pe acesta, partea cu material neadevat, care ti-o tranteste cand vrei sa intri pe blog, numai ii intarata pe minor sa intre, ei cautand pornoseagurile (trus me, I know things). Deci pana nu pui o p[oza cu tine gol in baie, nu mai pune banner-ul acela.

Drumul de dupa nostalgie

Cititind in fuga ce am scris ieri mi-am dat seama ca ieri, nu stiu de ce, chiar am fost cuprins de o nostalgie crunta. Ceea ce nu prea e normal pt un elev in vacanta de Craciun (sau pt orice elev in orice fel de vacanta). Parca simtindu-mi nostalgia tata decide sa ma invioreze cu un drum de Sf. Gheorghe. Buunnnn, drum uscat, drum partial liber, rezervolul plin (thank you God) si blana (adica pana la 3.200 RPM).. Ajungem in Sfantu, pe ultima portiune, de la Feldioara panta la Sf. Gheorghe (ca deh, e criza, sunt sarbatorile, facem economie, o luam pe scurtatura) a fost umpic de zapada si am mers incet. Motivul? Tata are anvelope de iarna numai pe fata. Pe spate are anvelopele originale ale masinii (Pirelli P3000) care sunt un rahat! Nu mai stiu daca am anuntat si pe blog sau numai pe forum (sunt prea lenes ca sa-mi citesc blogul) dar unul dic cauciucurile de pe fata a explodat (Din cauza uzurii) pe la 30.000 de km. Las in voia imaginatiei voastre felul in care arata caucuiucurile noastre spate. Dar va pot spune cum se misca. Frateeeee, deci daca n-am tinut-o intr-un drift continuu....partea proasta era ca nu erau intentionate. Am ajuns in Sf. Gheorghe, am descarcat lanturile, si in curtea firmei la care am descarcat, am zis sa facem un derapaj, de fericire ca am ajus. In loc sa fie unul frumos la 90 de grade, a fost unul frumos la 180 de grade. Masina era un titirez in toata regula. Nu o puteai stapanii. Tata mi-a zis mai de mult ca nu e el mastrul absolut al drifturilor (nimeni nu e Ken Block) dar totusi a facut si el cateva derapaje controlate la viata lui. In fine, am plecat cu grija, si normal ca a nins mai tot drumul. Merg frumos, depaseste numai pe liniile foarte drepte, fara frane brusti, fara firaje abordate foarte tare... am ajuns la Metro in Tg. Mures. Ajusi acolo in parcare, ca tot am vorbit tot drumul cu tata despre drit-uri, incercad sa il familiarizez cu termenul, (el fiind obisnuit cu cel de derapaj-controlat) am zis ca in drum spre parcare sa mai incercam unul. Cand zic in drum spre, ma refer ca am incercat pe acea portiune care exsita in mai toate intrarile in metro, cand ai gard viu in stanga, gard viu in dreapta (si 2 borduri, normal). Asta am zis sa fie un drift doar din acceleratie. Nu a fost nevoie sa sarim de 2000 de ture. A scos nebuna curu afara de era sa ne bage in boscheti, pe asta tata a reusit totusi sa il tina sub control dar piscat blana pt a reusi. Ajunsi in Metro am facut cumparaturile pt Craciun. Mai exact anul acesta eu (prin puterea investita in mine de catre puternicul stat al Georgiei si Carolinei de Nord) am hotarat sa facem bradul in culorile rosu-auriu (rosu-argintiu era prea dinamovist. Poate imi aducea mosul o minge de fotbal, si eu nu asta imi doresc de Craciun). Am dat inca 150 de lei pe beteala, globuri, lumini, bomboane de poom si micul meu dejun de maine (aceeasi criza de care vorbeam mai sus) si am plecat mai departe. Tot drumul am ascultat Europa FM care dadea stiri de la cei din trafic inzapeziti. Cinste lor (celor de la Europa FM ), poate au mia facut si alti asta dar eu Europa FM ascult si pe ei ii laud (poate imi citeste cineva de la ei din redactie blogul, dar nu cred. Aceea ar fi o minune de Craciun pentru mine). Eu stateam si ma gandeam ca tata vrea vineri sa mergem la Bucuresti pe la Buzau, ca sa mai lase el niste marfa. poate pana vineri dupa-amiaza cand vom pleca noi din buzau reuses si drumarii nostri sa dezapezeasca un sens de mers.

Drive it or park it, man! (the human part)

Adevarul este ca atunci cand am m-am gandit la titlu acesta, ma gandeam in sepcial la ceasta parte a articolului (the human part). Cand am inceput acest blog acum 2 ani, imi aduc aminte ca eram umpic mai entuziasmat, priveam si ma gandeam cu nerabdare la fiecare zi ce urmeaza. Acuma, la doia ani de la acel moment, mi-am dat seama ca nu mai am timp sa fiu entuziasmat. A avut si Puffy (aka Mr. X) un articol pe tema copilariei. Recunosc ca pe moment nu m-am gandit foarte mult la el, insa dupa putin timp mi-am zis ca ar fi bine sa il recitesc si dupa aceea m-am "citit" pe mine. Mai exact m-am gandit sa fac un bilant a tot ceea ce reprezint eu (sau nu stiu cum sa explic). Uitati ce am aflat:
Ca fac parte din 3 forumuri Seat si un forum Hyundai
Ca fac parte dintr-un forum al pasionatilor de Dog German
Ca incerc sa am si un cont pe Twitter
Ca urmaresc mai multe blog-uri
Ca incerc sa raman "conectat" cu toata lumea prin intermedioul mess-ului
Ca incerc sa fiu la curent cu ultimele noutati in materie de filme, muzica si IT
Ca incerc sa fiu un elev cu note bune
Ca sunt un navetist de profesie (pierd si 4 ore pe zi cu naveta)
Ca ma straduiesc de 6 luni s ma apuc de o carte
Poate ca ar mai fi de spus dar o sa ma opresc aici. Sa le luam pe rand: fac parte din 5 forumuri si daca bag si Twitter-ul, 6. Nu pot sa le urmaresc cum trebuie pe niciunul. Incerc sa le citesc pe toate si cu toate astea eu sunt ultimul care afla o informatie noua. Si e cam aceeasi poveste si cu blogurile prietenilor mei, din pacate.
Intru pe mesenger si nu vorbesc cu prea multa lume, sau nu sunt intoadeauna aten la ce vorbesc ca sunt atent la ce scrie pe forum.
Sa fiu la curent cu filmele...daca apuc sa vad un film pe saptamana zic "merci" dar si acela e mai batran ca mine (ultimul film vazut a fost Home Alone 2). Muzica....doar ce mai aud pe la radio cand merg cu tata cu masina, faorte rar ma mai uit pe Vh1. De IT nu mai vorbesc ca nu mai stiu nimic!
Elev cu note bune si navetis de profesie...astea doua oricum nu se prea pupa, dar adaugati-le in orarul meu pe langa cele mentionate mai sus si o sa vedeti motivul pentru care nu mai exista Turnurile Gemene de la New York.
Cititul unei carti....Mos Craciun aduce cadouri, nu face minuni!
Ce am alfat dupa toata povestea asta? Ca ar fi bine sa ma dau la fund o perioada. Nu imi pasa ca atunci cand o sa mai intru pe forumuri o sa vad ca peste tot exista subiecte noi si necitite. Si acum e la fel! Am ajuns sa inteleg expresia "Cine fuge dupa 2 iepuri nu prinde niciunul" Numai ca eu nu fug dupa 2 iepuri, eu alerg dupa o turma in toata regula! Asa nu mai merge. Vreau, macar acum in vacanta sa schimb umpic placa. Ma apuc de citit. Am cartea "Tunele" de foarte mult timp vreau sa ma apuc de ea...

Drive it or park it, man! (the machine part)

Sa nu va asteptati la aceasta postare sa fie una de o calitate exceptionala. Scriu din Turda, nu de pe laptop-ul meu care e la reparat duce ce l-am traumatizat plasandu-i Windows Vista pe RAM de 512 Mb, ci de pe calculatorul lui tata care e destul de bun numai ca are o tastatura zdrelita! Are tastele amestecate, (noroc ca degetele mele cam stiu pe unde sa caute literele potrivite) asa ca va rog SA VA ASTEPTATI LA UN POST PLIN DE GRESELI DE SRIERE (TYPO am inteles ca se numesc astea mai nou) Sincer de data asta nici nu ma deranjeaza foarte tare stilul de scris ca nu mai sunt la teza la romana (unde, ca sa ma laud din nou, am luat 10). As putea sa fac acest post unul lung si obositor. Atat de lung incat nimeni nu va vrea sa il citeasca, ca e prea lung, sau sa fac 2 mai scurte. Pentru ca la mine pe blog e democratie, eu vreau 2 mai scurte. si chiar asa o sa si fac (nu de alta dar vad ca Marian(aka. Gugustiucu') a scis in 10 luni mai mult decat am scris eu in 3 ani. Nu pot ceda fara o lupta!
Ieri am fost cu tata si cu 16Valve (Hyundaiul familiei, pt neinitiati) la Piatra Neamt. A fost un drum foarte frumos, am pins si zapada la un moment dat era sa intre un TIR in noi, dar a fost bine. Detaliez imediat. Singura problema a fost ca trebuia sa mergem super economic. Duminica seara ne-am intors de la Bucuresti si am facut plinul in Sibiu. Cu acel plin, noi a trebuit sa ajungem la Turda, de la Turda sa ajungem la Piatra Neamt, sa ne intoarcem la Turda si sa ne mai ramana suficienta motorina cat sa ajungem azi pana la Tg.Muresc cu marfa ca tata sa incaseze niste bani, sa facem plinul si sa mergem la Sf.Gheorghe.
De mers am mers foarte frumos, fara sprinturi puternice, cu un TOP SPEED de 130 km/h. Inainte de cheile Bicazului si de zona lacului rosu mai sunt ceva serpentine. Habarn-am care. Pe acolo era drumul usor umed si un star subtire de zapada pe margini. La un moment dat era un incarcator frontal orpit pe contra sens. Si din spatele acestuia venea un TIR. Toate bune si frumoase numa ca TIR-ul ne da doua flash-uri scurte si se baga pe banda noastra. Semn ca nu mai avea nici un interes de a oprii. Tata trecut pe dreapta si TIR-ul a trecut pe langa noi...as mintii daca as zice milimetric, a trecut la o distanta civilizata. Ce mi-a placut a fost sadismul soferului de TIR care ne multumeste din priviri ca am tras pe dreapta. Ce, noi eram prosti sa ne luam la tranta cu tine?
In afara de acest aspect totul a mers ca pe roate. Am ajuns cu bine in Piatra Neamt, ne-am intors cu bine, numai ca azi n-am mai plecat la Sf. Gheorghe. Plecam maine, sau cel putin asa ar trebuii ca daca nu plecam nici maine sa incaseze tata the money nu mai avem bani de cheltuiala (sau motorina), (sau sarbatori).

Zi de vancata

A venit!
Insfarsit e aici!
Vacanta a sosit! Nu am crezut ca la oboseala din mine mai apuc zia asta, dar uite ca vancata a sosit si sunt mai in forma ca niciodata. Imi vine sa alerg si sa tip cat pot eu de tare!
De abia astept seara Craciunului, dar pana atunci o sa imi petrec vacanta cum pot eu mai bine!
Pe mess, cu colegii (de pe la Turda, ca pe la Bucuresti nu prea o sa stau vacanta asta), pe drumuri vreau sa fac cat mai multe. Sa am la ce sa ma gandesc cand o sa fiu la ore si o sa ma gandesc la cum mi-am petrecut vacanta si daca a meritat.
Daca pentru mine vacanta a inceput foarte bine, petru bunul meu prieten Puffy "vacanata" mea a inceput putin mai prost. Nu o sa va povestesc eu, va las sa cititi chiar voi la http://thepuffy.com Eu o sa ma limitez doar la a-l critica ca desi m-a intrebart cum se adauga lume la blog-roll (si normal ca nu am stiut sa il ajut), tocmai pe mine a uitat sa ma introduc acolo. Pai se poate asa ceva? Vroiam sa vin la tine cu colindu' dar m-am razgandit.
Tot in acest post (pentru ca sunt bine dispus si vreau sa vorbesc cu toata lumea) o sa ii raspund si lui Francy care a zis ca mi-e ar trebuii sa imi ridic statuie. Ei bine, mie nu imi trebuie statuie. Imi place sa consider ca mi-am facut un portret suficient de realist prin toate postarile acestea de pe blog. Tie ti-ar trebuii o statuie pentru ca......existi :D
Dar daca nu ti neaparat din statuia mea si statuia ta ii facem statuie lui Marian, ca si el abia asteapta dar ii e rusine sa ceara.
Revenind la subiect, acum nu prea mai am ce sa spus. Fac lista de cadouri ce le doresc pentru craciun. Acuma sunt la punctul 17. More to come :)
In incheiere, daca nu o sa mai postez ceva timp va urez de pe acum sarbatori fericite, iar tie Puffy, dute la un Mc'Drive, ia-ti o ciocolata calda si plimbate in voie cu Zambilica ca sa te calmezi si tu si ea :)

Note si probleme

Am luat 10 in teza de la romana! Au fost numia doi de 10 in toata clasa. Si al meu e unul dintre ele. Ma simt foarte mandru de realizarea mea mai ales ca am luat un 9 si in teza la chimie. La chimie a fost un 10, un 9(al meu) si in rest toti sunt mai porsti ca mine. Asta asa ca sa imi scot nasul la plimbare, ca daca vorbesc de faptul ca am un 2, un 5 si un 8 la fizica iar altii au un 6 si 2 de 10. Maine am teza la mate. Poimaine trebuie sa ii ascult gura lui profa de bio, apoi sa imi tin picioarele potol in timpul orei de TIC, apoi daca am la vre-o intalnire la care sa ma duc am zburat, daca nu am zburat acasa. Serios, chiar am de gand sa zbor.
Insa acum am alte probleme mai mari. I-am promis lui Francy, in direct si in exclusivitate aici pe blog, ca daca iau nota peste 9 ii ridic statuie. Ei bine am luat 10....so.....
Francy cum vrei sa iti fie statuia? Marime naturala sau miniatura, adevarata sau digitala, din bronz, alama, cupru sau megapixeli?

Fastest lap

Fratilor, Schumacher ar fi invidios pe mine. Dupa ziua de ieri pot sa ma duc la FIA sa ma angajez (la echipa de curatenie). Mai pe larg, acum o saptamana aproape, am avut eu un articlo legat de mama soferului de pe microbuz. Ca sa fiu sincer nu a fost numai despre mama lui, a avut legatura cu toate rudele sale de la Omul de Neanderthal pana in prezent. Si ieri, se termina ora de fizica, iesi pe curtea liceului merg la pas grabit, mai depasesc cate unul, cate altul, trec Dambovita, ma duc in statia de autobuz, vine un 385 ma sui in el si dute. Eu am iesit de la liceu la 8 fara 10. La 8 si 10 eu eram in autogara Ghencea. Am ajuns din buricul targului la periferie in 20 de minute cu un autobuz! Alte dati facea 35-40 de minute. OK, am reusit asta o data. Acuma trebuie sa imi iasa in fiecare zi, pana in 15 iunie....
Aa, apropos.....
AM LUAT 8(OPT) LA FIZICA!!! Desfaceti sampania pt copiii! Ca dupa aia trecem la bere si cola cand vine vacanta! NU MAI SUNT CORIGENT! Marry Christmas!!

Observatii

Imi scapa acum sinonimul, dar mi-am zis si eu sa imi exprim parerea despre ce mai vad ochii mei prin lumea asta.
In primul rand vreau sa ii urez prietenului Puffy sa aiba noroc cu noua sa "casa". A evoluat. Eu mai raman la "Goagal". Pe de alta parte am impresia ca aceasta va fi o saptamana foarte lunga. De ce? Pentru ca e ultima! De aceea! In aceasta ULTIMA saptamana de scoala am in test si o teza. Mai exact un test la logica si o teza la mate. Ar mai fii de mentionat ca sunt in aceeasi zi, joi, dar asta e logic. Aaa si saptamana asta o sa aflu rezultatul la mai multe teste destul de importante. Cum ar fi la fizica. Daca am luat 7 in testul de vineri nu sunt corigent. Daca nu.....mai am o seansa in primele 2 saptamani din ianuarie dar cam atat. O sa aflu nota tezei la chimie. Nota tezei la romana(daca i-au peste 9 Francy iti ridic statuie, vesnica mea sursa de inspiratie). Pe de alta parte acum ma uita la Hime Alone. E mai batran ca mine filmu, cu patru ani, dar imi place. In schimb nu imi plac reclamele din ziua de azi. Mai ales alea de la Adevarul cu Cleopatra Statran si aialalta fetuca. Zau asa discuta ele despre politica si "Ghita te rog sa lasi potilica in portitza"? Zau asa! Nici macar eu nu pricep politica (nu ca m-as chinuii) dar daca as vrea as putea s-o pricep. Cati oameni atatea viziuni. Si ma mai enerveaza reclamele cu Craciunul de la C0ca-Cola. Defapt toate reclamele de Craciun. De ce? Nu, nu sunt ca Grinci ala, dar zau asa....eu ami am teze, teste, ore, cum vreti fratilor sa fiu atent daca voi bagati reclame la Craciun care pentru orice elev/student inseamna VACANTA? Deci va rog....keep the Christmas down. Asta pana la data de vineri 11 ora 18:50. Daca vreti la 19:00 Aprindeti artificiile, impodobiti bradul, dati-i cep la porc, desfaceti sticlele de Cola (dati-mi si mie un pahar plin) hraniti renii, bagati publicitati, turati motoarele, pupati-va iubiti-va, renuntati la prezervative, faceti ce vreti! Dar mai intai, lasati-ma sa termin cu scoala. Please?

Continuari...cred

Mi-am zis sa incerc sa continui ce am inceput ieri ca m-am mai calmat. Oarecum.
Azi am avut ore de la 12 la 4. 6 ore comprimate in 4. Cool, ain't it?
Azi vroiam sa ma duc la o intalnire. Nu cred ca mai am cum. N-am vorbit nici cu cine sa ma aduca acasa si la raceala din mine ar trebuii cineva sa vina sa ma i-a de acasa. Naspa! Nu ma complic. Si asa sunt inglodat in "datorii". Adica cumva trebuie sa ma revansez pe banii de benzina pe care i-au consumat Catalina (aka kakaliciu), Marian si Bubulutza. Vin acasa numai cu benzinari. Data viitoare vin cu o CUPRA.
Francy e racita. Sa te faci bine repede Francy! Ca dupa ce te faci bine vin la o intalnire sa iti povestesc despre teza la romana! Esti vedeta ce sa mai! Si in ardeal si in Bucuresti.
Altfel azi am dat 2 teste. La franceza si la fizica. Grele sunt materiile care incep cu "F". Bine ca nu studiez lb. finlandeza. Cred ca la franceza scot un 7 ca sa nu mai fiu corigent. Ce viata....am ajuns sa ma bucur pentru un 7 ca sa imi iasa media 5. I'm cool.
Partea nasoala e ca in acest week-end nu vine tata :(
Asta e...
Cred ca ajunge pentru azi.

Let's talk about your mother!

N-am mai postat de ceva timp.
Pot sa spun din cauza faptului ca am un orar belit. Intre timp mi-am facut si cont pe twitter. Incerc si eu sa ma bag in seama pe acolo. Poate primesc vre-o pomana electorala de la Base, Geonny, sau Crin (el nu mai e in cursa dar nu conteaza. Lichidare de stoc.
Dar nu despre asta vreau sa vorbesc. Sunt practic o fosila vie (cam ca profa de bio). Apropos am luat 7 in teza.
Azi am dat si teza la romana. Nu a fost foarte greu. La subiectul II am avut de povestit despre iubire. Eu am facut-o in format de postare pe blog. Francy am vrut sa te sun, dar nu mi-ai raspuns, sa iti spun ca iar ai devenit subiect de teza. (Nu te speria, nu te iubesc chiar atat de mult, sunt totusi niste ani intre noi doi). O sa iti explic mai pe indelete ceva mai incolo. Marian si de la tine m am inspirat, dar nu ti-am pronuntat numele ca sti tu....copyrights, criza...nu se prea pupa. Macar Francy are tarife fixe.
Dar ceea ce m-a scos din pepeni cel mai tare azi a fost faptul ca ajung in autogara ghencea la 8 si 17 minute. Ultimul microbuz (ca mi l-au scos pe cel de 9 fara 20) trebuia sa plece la 8 si 20. Cand ajung eu, aflu ca de abia plecase. Pai mama ta de sofer, ce nu pleci la timp??? Ti-e frica ca un alt sofer (care nu exista la ora aia) o sa plece inaintea ta si tu o sa mergi gol??? Mama ta, din nou. Mi-e ce mi-a ramas sa fac? sa stau o ora pe "canicula" asta de afara, ca cred ca erau sub 0 grade, pana la 9 si 15 cand pleaca un autobuz RATB. Mama ta, te durea fundul sa ami stai pe loc inca 2 minute??? Mi-e mi-a ramas numai sa ma plimb ca idiotu prin autogara, cu pumniii stransi, maine trebuie sa fiu pe 12 la scoala, asta inseamna sa plec la 11 fara 20. Am 2 teste, teme si de invatat si mai sunt si racit. Mama ta!!! Eu am rams cu castile in urechi ca macar daca eu nu ma miscam, celulele mele (eucariote, ca de astea am eu, stiu de la biologie) sa creada ca ma misc. Si stateam ca idiotu, ascultam Bad Religion-Los Angeles is Burning (ma gandeam la lucruri calde, foc) si un vers mi-a atras atentia:
"More a question then a curse: How could hell be any worst?"
Va spun eu: NU PUTEA!!! Ma car acolo e cald! Am ajuns acum o juma de ora acasa, cu atata frig in mine ca puteam sa fac pomana la saraci! Dar nimeni nu dorea ce aveam eu de oferit! Din nou: MAMA TA de sofer ca nu mai puteai sa stai 2 min in statie!!!
Am ajuns acasa, m-am lipit de calorifel, dupa care m-am mutat in bucatarie, mi-am mai luat inca un tricou si o vesta, am stat lipit de calorifer. M-am intors in dormitor, stau cu spatele la calorifer si inca am mainile reci si tremur! Mama ta de sofer. Cred ca am si febra...
Vreau o vancanta. In Chile, Hawaii, undeva unde e mult soare si nu sunt soferi de microbuz. Am alergie la ei deja. Sau o fi de la gripa aviara/porcina/hipopotamista. de girafa/libidinoasa si toate gripele din lume!
Multumesc si din nou: MAMA TA!

Stare de plans

Poate sunt obosit. Poate faptul ca de o saptamana stau intins pe pat si am facut doar 2 drumuri pana in Bucuresti si inapoi. Poate din cauza ca am teza la chimie luni, poate din cauza ca la mate sunt cu foarte multe lectii in urma...poate, poate poate....stiu ca m-am saturat!
Acuma stau si ma gandesc in ce situatie de cacao sunt si cum sa o dreg. Azi am ora de chimie (sau mai de graba colegii mei au, ca eu sunt pus la pat), maine am ora de chimie, asa cum am in fiecare luni si marti. Saptamana trecuta n-am fost. Maine nu ma duc, peste o saptamana dau teza. Imi vine sa strig in gura mare cuvantul acela care incepe cu "F" si se termina cu "UCK", dar n-as rezolva nimic cu asta. Eu nu imi dau seama cum multi oameni dupa o injuratura zdravana de sare tencuiala de pe pereti se simt mai bine. Eu nu. Cand ma intorc la ore profesorii o sa traga tare de mine. Si o sa aiba de cine. Singurul mod prin care ma vad iesind din toata situatia asta e prin multa munca. Ceea ce, contrar a ceea ce se crede, nu ma caracterizeaza. Eu daca nu invat la momentul potrivit, foarte,foarte greu recuperez. Asta la materiile grele (mate, fizica, istorie si ocazional geografia) la restul recuperez ceva mai usor dar ma sperie doar gandul recuperarii.
Sincer nu cred ca are rost sa vorbesc despre asta. Ar trebuii sa ma relaxez si in seara asta sa ma uit la un film. Da....asta ar trebuii. Poate n-ar strica sa sun si un prieten ceva, dar pe cine? Cu cei de la Turda nu sunt cu toti in cele mai bune relatii (nu intru in amanunte), pe aici prin Bucuresti inafara de colegi si de membri ClubSeat&SeatCupra n-am pe cine. Dar sunt curios, oare ce mai face Francy?

Tintuit la pat si nelovit de nimic

Ultima data cand am inceput un titlu cu "Tintuit la pat" a fost prin iunie anul trecut si se intampla dupa o operatie la degetul de la picior. Acum nu am fost operat la deget, ci am fost operat la doua degete. Mai exact la ambele degete mari de la picioare. M-am operat la spitalul Marie Curie din Bucuresti. Sper ca am scris bine denumirea spitalului dar ma indoiesc de acest lucru. Oricum ieri am fost la spital, avand deja o programare pt operatie. Nu o sa intru in detaliu ca sa nu provoc greata cuiva. Dar a fost foarte bine. Am fost anesteziat cu gaz, m-am trezit destul de repede si am avut o gura cat o sura, in sensul ca am vorbit intr-una. Acuma sunt acasa cu ambele degete bandajate, stau in pat, ma uit la TV si ma gandesc cu groaza ce o sa ma astepte cand ma intorc la scoala.
Ideea e ca o sa lipsesc toata saptamana asta si o parte din cealalta. Ouch...
Si s-a mai intamplat o chestie interesanta saptamana trecuta. Cei de la Vodafone au telefonul S5600 la promotie. Doar 60 de euro. Tata avea puncte de fidelitate in valoare de 30 de euro, iar mie mai imi trebuiau 30 de euro. Bani pe care eu normal ca nu ii aveam. Si cine imi sare in ajutor?
Ma trezesc cu o cheta pentru mine pe ClubSeat. Mai exact o cheta ca sa imi pot lua "de Mos Craciun" acest telefon. In mai putin de 6 ore s-au strans toti cei 30 de euro, iar ieri, dupa operatie l-am trimis pe tata sa se duca sa ridice telefonul de la magazin. Si asa s-a si intamplat. Acuma sunt posesorul unui foarte frumos Samsung S5600v. Pe semne viata nu e chiar atat de rea. Defapt eu nu o vad ca fiind tot timpul negativa dar de fiecare data cand scriu pe blog ma apuca dorinta de a scrie ceva artistic si atunci ma complic inutil. Oricum, va doresc o seara frumoasa :)

Movies

Azi am fost si eu la cinema. Prima oara la un cinematograf din Bucuresti. Dupa calculele mele asta ar fi cam a 4 oara in viata mea cand merg la cinematograf. Ba nu, a 6-a oara. Oricum ideea e ca mi-a placut mai mult decat ma asteptam.
Am fost la Movieplex, care e relativ aproape de casa mea. M-am dus la primul film care mi s-a parut mai interesant si mai accesibil ca si ora. G-Force in 3-D. Chiar mi-a placut filmul. A fost mai super decat ma asteptam, iar efectele 3D pe care le-am descoperit abia azi ma fac sa ma gandesc oare cum se vede un film de actiune in 3D. Ceea ce nu mi-a placut a fost pretul. Nu atat pretul biletului (25 RON) cat acest pret: 1l Coca-Cola, 12RON. Totusi....e DOAR Cola! De la un magazin pot sa i-au 6 litri la pretul asta. Dar o sa imi treaca. Si daca toate merg bine o sa ma mai duc. Am avut si avantajul unei sali de cinema aproape goale. Toata Romania era la premiera This is It.

Sunday Night Sadnees

Cred ca fiecare dintre noi a avut cel putin doua (zeci) de astfel de seri/zile. O perioada de timp in care ne simtim ca o placinta mare pusa la dospit. Pe undeva ne vine sa plangem, pe altundeva cautam ceva care sa ne scoata din rutina. Un film, o ceva neobisnuit care sa decurga umpic altfel. Cam asa sunt si eu in aceasta seara de duminica. Ca in toate serile de duminica. Nu intelg cursul asta al vietii, al saptamanii. Adica eu in ultimele doua zile l-am ajutat pe tata sa monteze inca o fereastra la camera mea. Am incercat sa petrec cat mai mult timp cu el posibil. Mi-am facut temele cat de repede am putut. Si pentru ce? Ca acum sa stau la mine in camera uitandu-ma la un film cu Batman pe TCM care e mai vechi decat mine in timp ce tata doarme jos ca mai tarziu in noapte sa plece inapoi spre Turda. Iar eu? Eu raman aici ca maine sa dau un test la matematica care nu ma intereseaza deloc, la care nu vreau sa invat dar sunt fortat de catre propia constiinta sa o fac. Nu imi vine sa cred ce sentiment. E ca si cum m-as trada pe mine insumi. Defapt eu sunt tradat de eu. Scuzati-mi gramatica dar, credeti sau nu, la ora asta pentru mine chiar are o logica. In fine, ma asteapta o saptamana ceva mai capricioasa, dar cred ca la ora asta tot ce vreau eu e sa ajung la liceu si sa stau de vorba cu colegi, profesori, anybody despre ceva, orice infara de lectii.
Oricum va doresc la toti o seara frumoasa, sper ca nu ati uitat sa va reprograati ceasurile ca, deh, azi s-a schimbat ora. Aaa si ca sa nu uit, dospeala placuta la toata lumea!

Domn' profesor de romana

Seara asta a fost umpic mai speciala. Mai exact pentru prima data in viata mea am vorbit cu un profesor pe messenger. Partea frumoasa e ca a zis ca ii place blogul meu. Ma simt flatat. Mi-am adus aminte cu aceasta ocazie de o ora de romana. Atunci domu profesor a zis ca ar fi frumos/util sa tinem un jurnal de lectura. Azi nu pot sa zic ca am citit ceva anume, dar pe tramvai, ma uitam la cartela de abonament RATB. Pe ea scriea "RADU-BOGDAN VOINEA" si pe fundal o harta a bucurestiului. Asta mi-a adus aminte ca eu am totusi o legatura cu bucurestiul. Stiu ca asta chiar suna banal, dar mie unul nu imi vine sa cred ca am ajuns la o oarecare monotonie in orasul asta. Partea buna e ca am prin azi si ziarul "Ring" la ora 1 cand ma duceam la liceu dar si "Adevarul de seara" la ora 19 cand ieseam de la ore. Imi place tare mult ideea aceasta de presa gratis. E unul din plusurile care le gasesc la bucuresti. Mai ales ca nu sunt ziare din acelea care au femei cu tzatze goale la fiecare pagina :)

Dupa mult timp...

Dupa o lunga pauza am reusit sa intru si eu din nou pe aici sa mai scriu ceva.
E foarte greu cu acest orar al meu. O sa incerc sa va povestesc intr-o ordine cat-de-cat cronologica.
PART I:
Acum doua saptamani am fost la o intalnire saptamanala ClubSeat. Toti erau infierbantati pentru ca peste o saptamana aveau sa plece la Paltinis sa aniverseze 2 ani de ClubSeat. Eu nu aveam sa fiu cu ei. Dar dupa ca am vorbit cu cea pe umerii careia se aflata toata problema cu cazarea (Catalina) am aflat ca pot iesii din toata chestia cu max. 300 RON. Eu aveam 200, am vorbit cu tata, mi-a mai dat el 100 si eram pe lista. Happy Anniversary!
PART II:
Acum o saptamna pe vremea asta eram pe drum inspre Paltinis sa particip la aniversarea de 2 ani a ClubSeat fara parinti, ci cu colegul Mirciuliqa. Am ajuns vineri pe la ora 1 noaptea, mi-am lasat ghiozdanul, ma duc in sala de petrecere si ce vad: cateva fetze cunoscute, cateva fetze beate, cateva fetze necunoscute, cateva fetze necunoscute si bete si cateva fete necunoscute. Am inceput sa socializez, sa beau o berica, inca una, inca una...pana la 4 dimineata cand m-am culcat estimez eu ca beusem o sticla de 0.5 litri de bere, si vre-o 4-5 sau 6 doze. Dar eram inca treaz. Stiu ca eram in pat spalat pe dinti la ora 3:55, dar eram umpic mai greu in miscari. Urmatoarele doua zile au fost dinamita. Mi-am facut tema la franceza cu Bubulutza, am dansat, am facut karaoke, nu m-am mai imbatat, a fost super OK. La intoarcere veneam tot cu Mirciuliqa. Pana cand incepeau serpentinele de pe Valea Oltului. Acolo la o benzinarie ne-am strans mai multi sa mergem in coloana pana la Bucuresti. Mie sincer nu prea imi ardea de coloane ca mai aveam o tema la mate de facut dar trebuia sa suport. Dar inainte sa plecam ne-am intalnit cu colegul ProSorin si a sa CUPRA by Superchips de 300+CP care a spus ca nu are timp de mers in coloana ca se grabeste. Bineinteles ca l-am intrebat, dupa care mi-am mutat ghiozdanul din Leonul 1M 1.8 20V 125 CP a lui Mirciuliqa in acea BESTIE. A fost cea mai inteleapta mutare din viata mea. Nici acum nu imi pot scoate sunetul motorului din cap. Pe serpentine la 7.200 RPM, si ce sprint avea si......vai ma doare capu. Imi vine sa ma duc la Paltinis sa ma imbat si sa petrec numai ca sa refac drumul de intoarcere. E moarte curata masina aia, dar avea si un sofer pe masura. Sa traiesti Sorine!
PART III:
Saptamana asta a inceput ok. Ceva plictiseala, un dor dupa petrcerea si Cupra din week-end dar a fost ok. Mai putin vreamea. Aia sucks! Am racit "frumos" de tot din urmatoarea cauza: Aici in Clinceni era soare si relativ cald. Nu m-am imbracat foarte gros. In Bucuresti era un cancer..... daca loveam cu picioru o piatra mi se crapa mie osu, asa frig era. Acuma sunt cu mucii in batista si ii tot scot din nas (stiu, nu e o imagine prea placuta, asa ca nu vi-o imaginati!) dar azi am luat 3 note. Defapt, primele 3 note la liceu: un 9 la franceza, un 10 la bilogie si un 10 la TIC. Acuma gagicile "e moarte dupa mine" -as vrea eu.....-dar imi convine ca macar e week-end. Si va doresc la toti un sfarsit de saptamana plin de veselie si bucurie.
Toate bune!

Lene si lipsa de somn

Vai de viata mea. E Marti, sau ce a mai ramas din ziua asta. Am o caruta de povestit dar nu am destula vlaga. Orele de dupamasa sunt naspa. Adica e fain dar e foarte, foarte obositor. Mai ales cu naveta mea. Vin in Clinceni cu ultima masina din Ghencea. RATB de ora 9:15 si ajung acasa la 21:50. Asta in conditiile in care termin orele la 19:45. E vai de capul meu. Macar transportul ma costa de ieri mai putin. In loc sa fie 10 lei pe zi, e aprox. 50 de lei pe luna, plus 10 lei pe saptamana...reszulta cam 100 de lei pe zi ca deh...am abonament(e). Vai de capu meu.
Si nu sunt singurul cu naveta.
Tata face naveta Turda-Bucuresti in fiecare saptamana. Iar in week-end uri in loc sa se odihneasca lucreaza in camera mea. Oare asta inseamna criza? Sa fie familia in colaps? Adica colaps pe toate fronturile? Mama nu si-a mai primit salariu din Iunie si nu stie cat si daca primeste pe septembrie si octombrie; tata care face naveta, aprox 1000 de km pe saptamana in conditiile in care el trebuie sa se ocupe si de productia si distributia de lant. Iar eu sunt in colaps de oboseala. Ca si mama de altfel. Ea are ore numai de dimineata si se culca de obicei odata cu mine pe la 11 jumate si se trezeste la 6. Eu nu mai am timp nici sa mor. Plec la 12 jumate de acasa si ajung la 10. Trebuie sa fac si teme iar fete la mine in clasa toate sunt ocupate. N-am nici o alinare dar incerc sa raman fericit, sa zambesc in fiecare zi, sa fiu optimist (ca tot romanu').
Rezumatul articolului.....Ma simt ca un rahat....o gramada mare si nefolositoare care nu (mai) poate face nimic.

Rail-way blogging

Ce tare e cu net mobil. Vorbesc serios. Astazi, defapt acum, sunt in drum spre Turda. Sunt cu trenul. Nu am mai mers cu trenul de anul trecut. Atunci cand m-a costat 100 ROn biletul la clasa I cu 50% reducere (doar is elev domnle'). Acuma m-a costat 70 de lei la clasa a IIa cu 50%reducere (doar is liceean domnle'). Sunt curios oare cat mai costa un bilet la clasa I? Nu conteaza.
In mod normal aveam de gand acuma sa citesc, sa imi fac temele.... vezi sa nu...
Daca ieri am primit Internetul mobil, tot ce mai imi trebuia azi era o priza in vagon. Si chiar am gasit. A trebuit sa o caut ceva timp, caci e ascunsa sub masuta noastra mica dar acuma ca am gasit-o e doar o viata frumoasa.
In acest moment sunt in gara Ploiesti. Stam aici cam de 20 de min. si cred ca vom mai sta inca pe atat. Eu sincer ar trebuii sa imi fac temele dar mai astept. Cred ca o sa stau pana se insereaza si dupa aceea o sa am o scuza. Glumesc. Nu o sa fac asa ceva. O sa imi fac temele ca un elev model ce sunt. Singurul meu regret la ora actuale e ca nu mi-am adus castile sa ascult umpic de muzica, dar ascult cand ajung acasa. Rock on with Kid Rock!

Back on line

Azi am revenit on line. Dupa trei saptamani in care Romtelecomul m-a amanat cu instalarea Internetului, azi a venit si salvarea mea Vodafone Internet Mobile. Am pana la 7Mbps si il pot lua peste tot. Dar nu o sa intru in detalii. Mai bine va povestesc cum e noua mea viata de bucurestean.
Orarul e putin mai dat peste cap. Am ore de la 14 la 20. Profesorii sunt OK mai putin proful de mate. La algebra nu intelegem nimic. Nici eu nici alti cativa colegi. E foarte naspa. Romana e Ok si la fel si celelalte materii. Partea naspa e ca daca vreau sa fiu la liceu pe ora 2 trebuie sa plec de acasa la 12:25. Si de obicei ajung acasa la ora 10 fara un sfert. E chiar naspa. Partea cea mai buna e ca ma inteleg bine cu colegii. Partea naspa e ca trebuie sa fac pe dracu in patru sa imi schimb Windowsul. Am descoperit si eu dupa patru luni ca la un RAM de 512 Mb nu se instaleaza Windows Vista. Sper insa ca in maxim doua sapramani sa rezolv si aceasta mica problemuta.
Sarind de la una la alta, chiar imi place aici in Bucuresti. Imi place agitatia asta permanenta si faptul ca si sa vrei nu te poti plictisi. Imi place faptul ca in permanenta trebuie sa fi atenta la lucrurile din jurul tau. Si mai ales la buzunare. -nu, nu sunt ironic- In ceea ce ma priveste, castile in urechi si muzica sa sune. Alte griji nu am.
Maine ma duc cu mama si cu trenul pana la Turda. Daca am noroc si prind o priza in vagon, voi fi si maine on-line. Da, nu a inceput bine scoala si eu deja lipsesc. Asta e. Acuma eu ma pregatesc sa inchid. Maine am o zi plina si sunt obosit. Va urez pe moment o seara frumoasa si ne mai auzim zilele viitoare!

Time to move on..

...to Bucharest. Azi e ziua in care plec la Bucuresti. Definitiv. Aceasta este ultima mea postare pe blog. Inceputa la ora 12:22. Ieri a fost poate ultimul drum facut cu tata din pozitia de domiciliat al Turda. Am fost pana la Bistrita. Nu stiu de ce dar de fiecare data cand mergem pe mine ma apuca durerea de cap la Bistrita. Am trecut cumva peste ea, iar la intoarcere tata opreste in Cluj la un dentist. Pentru un simplu control. care s-a dovedit a fi sesiune de blombare. Mi-au fost gasite doua carii incipiente si bineinteles au fost plobate. Vreo 6 injectii in total din care am simtit numai doua. Si nici alea foarte tare. Ce sa mai, am fost sedat. Domnisoara doctor a zis ca o sa ma supere umpic gingia de la cum a lucrat. Azi nu simpt nimic. Si nu cred ca mai am anestezie in mine. Oricum a fost amuzant. A gaurit, a forat, a dat cu picamerul, cu rotopercutorul, cu flexul (ca sa ii slefuiasca) si cu lampa cu U.V. ca sa intareasca plombele. Scorul? Pentru aceste 3 operatii minore cum l-ea denumit doctorita 100 RON. Asta e, a durat cam o ora, dar am fost si bagat peste program, ca deh, il cunosteam pe domn doctor care era patronul clinicii. Drumul a fost hazliu, iar azi plec cu tata la Bucuresti. Sper sa ne oprim si la METRO sa imi cummpar un penar. Iar maine e intalnirea SeatCupra. Ii astept pe toti cu "prajiturele", dar am o problema: Ou e Francy? Nu e pe lista...:(:(:(:(

All summer long

Dap, se termina vara. Defapt s-a termina. Dar nu sunt trist. Dupa ce am mancat 2 ciocolati Milka "Noisette" sunt de-a dreptu hyper-fericit. Defapt sunt hyper-activ. Imi tremura degetele pe tastatura si scriu ca ciobanu. Apropo de scris, trebuie sa reinvat cum se scrie de mana. 3 luni n-am pus mana pe stilou/creion/pix. N-am facut nimic pragtic decat sa imi mut fundul de pe scaunul biroului in pat si vice-versa. Miercuri am fost la Carei cu 16Valve. Defapt cam numai cu el mai circulam. De cand cu lucrarile pentru camera mea de la Bucuresti, tata nu mai are bani sa mearga cu Dacia la lucru si cu Hyundaiu la drumuri. Merge si cu Hyundaiu la lucru. Camera mea nu e gata. Am gresie si faianta in baie. Tot in baie mai am o fereastra de mansarda Axis90 (sa le fac reclama, poate imi fac si ei reducere). In camera am 4 pereti izolati pe exterior. Mai imi trebuie: Instalatie electrica, polistiren extrudat pe jos, parchet, 2 ferestre de mansarda, glet, vopsea, mobila (care trebuie construita tot de tata). In baie mai imi trebuie: canalizare, chiuveta, WC, cabina de dus, electricitate. Aicea nu se adauga si usile care sunt cumparate dar nu si montate. Si parchetul e cumparat. Si polistirenu extrudat. Si tavanu fals. Si desigur internet. Mai imi trebuie cca. o armata de oameni ca sa fie gata pana la sf saptamanii. O armata de oameni plus premiul cel mare la Loto Porno. Partea buna e ca in 15 e ziua mea. Adica in prima zi de liceu cu ore, e ziua mea. Vineri o serbez cu cei din SeatCurpra, iar vinerea cealalta o sarbatoresc cu cei din Clubseat. Am fost si veneri la intalnirea ClubSeat. O sa va povestesc intr-un alt post cum a fost drumu pana la Casa Poporului. Defapt cum sa fie.....aventuros.
Iar in aceste momente foarte putin nostalgice, imi vine in cap melodia lui Kid Rock-All summer rock. De data asta cautati-o voi pe YouTube, eu ma duc sa ma linsitesc ca altfel nu mi-e bine!

What a dane...a GREAT Dane!

Ei bine dupa ce am mai cautat umpic pe internet am gasit o persoana care a zis ca este in masura sa imi faca rost de un Dog German. Este vorba de domnul Andrei Sandor din Oradea. Si pana dansul cauta prin Ungaria sa vada ce mascului de doua luni jumate-trei gaseste si care sa fie si negri, eu am inceput sa ma interesez pe forumurile de specialitate de tot ce tine de aceasta rasa. Recunosc ca in paralel imi "preses" parintii pentru bani. Din ce am discutat la telefon va fi circa 600 de Euro. O suma chiar mica daca stau sa ma gandesc ca prima persoana cu care am vorbit pentru un Dane imi cerea 1500 de Euro. Eu unul il astept ca pe un mar copt (sau cum era expresia aia?!). Daca toate merg bine vine pana in 7 Septembrie. Vreau sa mai prind umpic de vacanta cu el. In rest....in 15 e ziua mea, o voi serba la Bucuresti, fara prieteni de varsta mea, cel mai probabil "petrecerea" se va da la o intalnire. Sau la doua. Intre timp as aprecia pe orice care ar fi dispus sa doneze maxim 1(un) euro pentru dogul meu. Glumesc(98%).
In fine. Maine merg iarasi la Bucuresti, de data asta ducem pat, birou si frigider. Pe langa usi, parchet, gresie, adezivi, ferestre de mansarda vata minerala si alte chestii care mie imi scapa acum. Mama va ramane la Bucuresti caci de marti incepe serviciul, iar eu o sa jupoi ce a mai ramas din vacanta. Poate umpic de drumuri, poate mai am vesti despre dog....cine stie?

A four wheel fear

Nu stiu daca am mai spus asta (sunt prea lenes ca sa imi citesc blogul) dar mama si-a luat permisul de conducere. Model european, chestii smechere. Sincer imi este umpic ciuda. Niciodata nu am crezut ca mama o sa isi ia permisul inaintea mea. Si cum are permisul, exerseaza. Numai cu tata in dreapta (ce bine). Iar acum cand ne intorceam de la Bucuresti a vrut sa conduca iar. A condus o portiune pana la Targoviste, iar dupa aceea a zis ca vrea sa conduca pe " Paduchiosu' " mai exact pe acea portiune de serpentine intra comuna Moroieni si Sinaia. Primul ei drum in rampa. Toate buna pana cand inainte de o curba stransa la stanga are in fata o caruta. Ea incetineste gata sa ii dea I-ea. Cei din caruta ii fac semn ca poate sa treaca. Continua cu a II-a, cam subturat dar noroc cu motorul Diesel si parea ca o sa treaca, dar de dupa curba apare alta caruta. Mama se sperie, pune frana, ii moare motorul si uite asa m-am trezit eu, pe locul din spate, pe serpentine, in mijlocul unei curbe foarte stranse, pe contrasens si cu o mama foarte speriata la volan. Mi-am pus mainile in cap, si deja vedeam cm vine din fata un TIR care ne fata tocanita. Spre norocul meu, cand mi-am scos fata din palme, am observat ca nu era TIR, ci un Mondeo a carui sofer a fost destul de pregatit incat sa opreasca la timp. Bun dar mama cum pleca de acolo, ca de fiecare data cand pornea motorul, din graba, frica si emotii cand sa porneasca, ii murea la loc. Pana la urma incet, cu calm si multa sudoare a pornit. Eu eram acolo in spate, ca sa folosesc o expresie de a bunicului meu, mai mult in tur decat in c*r. Cand a oprit mama sa schimbe locul cu tata eu nu stiam ce sa fac de fericire. Nu o puteam manifesta pentru ca se supara tata pe mine. Dar m-am multumit in a zambi si a-mi cere dreptul de a sta pe locul mortului (dreapta fata). Spre norocul meu l-am primit, ce-i drept il cam meritam; chiar daca nu eram mort, au fost momente in viata mea cand am fost mai viu.
*Mama ce ma bucur ca ai mei nu imi citesc blogul...
Restul drumului pana acasa a fost mai frumos. Ne-a prins o ploaie de aceea sanatoase de aproape nu vedeam nimic in fata decat stergatoarele care incercau in zadar aproape sa mentina parprizul curat. Acasa toate frumoase, ba mai mult am gasit un nou crescator de Dogi-Germani la Bacau. Am trimis un mail, acum astept un raspuns.

Nu stiu cum se scrie titlul!

Aveam in minte un titlu, in engleza, dar nu stiu cum se scrie! Stiu cum se pronunta si atat. Cred ca daca m-ar vedea profa de engleza m-ar lasa corigent. Lasati ca plec eu din Turda. Defapt ar trebuii sa fiu plecat. Mama la 1 Septembrie incepe scoala si daca v-am zis ca incepe scoala, trebuie sa va spun ca a si terminat scoala...de soferi. Si-a luat miercuri adeverinta ca poate condunce. Si cum tot in ziua aia am plecat la Bucuresti, a lasat-o tata pe autostrata si apoi pe centura Bucurestiului. Stati calmi, era 12 noaptea. Toate au fost bune pana cand am iesit de pe autostrada. La inceputul autostrazii nu prea a nimerit ea a 5ea. Dar dupa aia, cand am iesit de pe ea, nu a mai nimerit mai nimic. Ba mai mult, a incercat sa ia o curba de 90 grade cu a 3ea! Eu care stateam in spate, am inchis ochii si am facut ca in avion, BRACE POSICION(sau cum s-o scrie). Pana la urma am scapat. Oricum eram deja in Clinceni. Acolo lumea e obisnuita sa le pice avioane in casa.
In rest pe acolo am muncit ca un caine! Cot la cot cu tata ca sa transformam podul actual, in camera pentru mine. Am deja tavan gata de vopsit. Arata smecher. Pe celelati 3 pereti mai trebuie sa puna un rand de Rigips, vata minerala, si inca un rand de rigips. Glet, vopsea si gata! Toate astea pana in 6 Septembrie.
Ca tot am vorbit de caine....nu mai vine cainele meu. De bine ce intr-un post anterior vorbeam de facere, aflu acum ca [VIRGULA] cateaua nici macar nu era gestanta...mama ei!
Am fost si la intalnirea CLUBSEAT. De unul singur. Initial nu credeam ca ma duc nicaieri, dar pe drum m-a sunat Bubulutza sa ma anuntat ca ma duce ea acasa de la intalnire. Astfel stand lucrurile la 19:30 am luat microbuzul din Clinceni, la 19:50 eram in statia Ghencea, de acolo tramvaiul 41 pana la statia Lujerului. Dupa asta am mers cu metroul pana la Izvor, dupa care am traversat parcul la pas si am ajuns in parcarea din fata casei poporului. Am fost rapid. la 20:50 am fost acolo. Nu-i rau pentru un ardelean molcom ca mine, nu?

Blogging news

Nu am mai scris de ceva vreme. Is din ce in ce mai preocupat de mutatul meu din oraselul meu linistit in capitala. Sau langa, acolo unde pica toata ziua avioane, la Clinceni. M-am dus in acest sfarsit de saptamana acasa [n.r. la Clinceni] sa il ajut pe tata sa imi construiasca camera. Adica sa transforme podul actual, intr-o camera demna de un licean. Si cum tata si-a epuizat materialele de constructie rapid, m-a trimis pe mine prin sat sa caut suruburi. Mi-a explicat unde gasesc un magazin de piese si am plecat. Pe drum gasesc un conational rrom. Cum eram nou prin sat, ma vedeam ca un cos mare pe nas. Incepe:
"Bah, unde mergi?" eu:
"La magazin!". La intoarcere....
"Bah, dar unde stai?"eu:
"Langa fosta politie"
"Unde mai exact? La cine?"
"Fam ******"
"Da, da stiu"
Cum pe tata nu l-a multumit complet ce am gasit....ma duc iar.
"Iar te duci bah?"
"Da"
"Era buna o bicicleta..(rade)"
"Da n-am"
La intoarcere deja parca vroia sa ne avem preteni...Bine, a trebuit eu sa fac umpic pe prostu, dar nici el nu era chiar student la litere. Concluzie, trebuie sa ma plim umpic prin sat cu tata, sa vada lumea pe cine am in spate si de al cui sunt. Intre timp alte sitri soc. Azi am aflat si eu cine a fost (este) vestita (parca) eleva porno. O singura stire mi-a atreas atentia: a fost eleva la Creanga. Adica acolo unde ma duc eu. E interesant sa sti chestia asta. Oricum nu ma afecteaza foarte mult.
Pe de alta parte am cam inceput sa vad ce rute pana la liceu am. Cred ca merg pe tramvaiele 11 si 23 parca. Un microbuz si 2 tramvaie....am ce umbla dimineata.
Ma mai duc si in acest week-end la Bucuresti. Am o intrebare: Cina imi poate spune ce mijloace de transport in comun trebuie sa urmez ca sa ajung la o intalnire SeatCupra sau ClubSeat? Multumesc aniticipat cititorilor mei ! :)

"Bun venit la noi la liceu!"

Ieri m-am intors de la Bucuresti, ieri am fost la fel de emotionat ca la o vizita la dentist, iari mi-am vazut o dorinta indeplinita! Da, ieri am fost sa ma inscriu la Colegiul National Ion Creanga Bucuresti. Am fost foarte emotionat dar si foarte fericit. O faza foarte dura a fost atunci cand, dupa ce i-am dat dosarul meu doamnei, dosar pe care scria: "VOINEA T. RADU BOGDAN CLS. VIII-E", ea a luat un pix si a taiat peste "VIII-E". A fost asa un moment, aparent nesemnificativ, dar care totusi mi s-a intiparit in memorie. Parca m-a rupt de realitate, parca mi-a taiat cordonul ombilical, tot ceea ce ma tinea legat de Turda s-a dus... si desigur apoi a venit si fraza aceea minunata care m-a legat de Bucuresti: "Bun venit la noi la liceu! ... Si bun venit la noi in oras!" A fost ceva foarte important pentru mine. Inca un eveniment mediocru, in viata mea nesemnificativa.
Acum trecem la alte stiri, si o sa incep prin a le ura din adancul inimii mele "VIVE LA FRANCE!" acelor oameni a caror limba materna am urat-o si o urasc mai mult decat orice alta materie: francezii! Dupa 4 ani de franceza nu stiu mai nimic. Ne-a dat doamna profesoara pe a VIII-a un test surpriza (fara sa treaca notele). Nota mea...1,20 cu 1 pct. din oficiu. Adica, 10 sutimi pe nume, 10 pe prenume. Oricum nu o sa scriu aicea despre cat de mult le urasc"rasa" si cat de mult ma enerveaza aroganta unora dintre ei (ca si la oricare natiune exista si exceptii si oameni a caror exemplu merita urmat) sau despre cat de convins sunt ca sunt pe cale sa devin un francofob. Am auzit ca vor sa bage la noi, la bloggeri, un cod deontologic. Nu sunt 100% sigur ca stiu ce inseamna dar o sa ma informez. Si ca sa inchei "le jurnal de dupa la miez du noapte(cu accent pe <>)" azi a fost ziua lui mama (nu e de mirare ca ea a reusit sa invete franceza) si de asemenea azi a fost ziua unui foarte bun prieten de al meu si de-al tatei, un om pe care l-as putea considera usor un profesor atunci cand vine de domeniul auto, dar nu e genul de profesor pe care sa il urasti, dimpotriva. Asa ca cu aceasta ocazie iti urez si eu "La multi ani, Cristi!"

I'm on YouTube!

Si ce? Toata lumea care are net si care se respecta e pe YouTube. Da! Dar eu sunt pe post de fraier on YouTube. De ce? Pai astazi am avut cu tata un drum de Bistrita. Nu au fost probleme. A mers 16 Valve fara bai, numai ca era sa ne pierdem in Cluj. Mai exact: la intoarcere tata opreste la un OMV ca sa imi i-au el o sticla de suc, iar el zice "vino incolo", iar eu am crezut ca el se baga in parcare. Am uitat ca in capatul strazii era o firma la care el trebuia sa se opreasca. Eu intru, i-au suc dar....unde e tata? Ma duc in parcare, nu e. Ma duc in spate, nu e. Ma duc la pompa, nu e. Am vrut sa ii dau telefon dar....mobilul mi-a ramas in masina. Si am ramas asa: eu aveam portofelul lui tata, el avea masina si telefonu meu. Care era in avantaj? Ala destept (adica eu). Vad un telefon public, ma duc in benzinarie si spre norocul meu, au cartele. 10 RON o cartela? In fine, eram ingrijorat. O iau, il sun, ne certam in stilul nostru caracteristic, ne aflam. Il gasesc, imi recuperez mobilul, stau fain frumos in masina. Criza rezolvata.
Daca va mai amintiti voi (dintre cititorii mei fideli) atunci cand am povestit preluarea masinii, v-am zis ca m-au filmat cica "cautam o noua strategie de marketing". Ei bine, azi am intrat in posesia clipului. Si normal, ca tot r(r)omanu m-am pus pe YouTube sa rada si altii de mine. Asa ca hai, radeti si voi!

Let's write!

Aproape mereu patesc asa. Public titlul fara pic de continut. Scuze cititorilor, dar asta is eu: ametit, mereu vesel, cu capul in nori, uneori talamb dar cu accente (cred eu) de om serios.
Revenind, astazi nu am nimic de spus. Am vrut sa scriu un articol ca sa nu fie o zi complet pierduta. Azi nu am facut nimic special sau memorabil, asa ca prefer sa scriu un articol. De dragul de a scrie, mi-as dorii sa scriu un articol dinacela kilometric, dar sunt constient ca nimeni nu l-ar citi, ba chiar s-ar speria de dimensiunile sale. Si eu ma mai speri cand vad pe cate un forum un mesaj de jumatate de pagina. Imi fac curaj, imi i-au inima in dinti si incep sa citesc. De multe ori ma opresc la jumatate, dupa ce m-am convins ca nu am nimic util de invatat. Alte dati nu rengret absolut deloc faptul ca am citit respectivul articol. Alte lucruri care s-au intamplat azi au fost faptul ca am aflat de existenta seatcupra.ro. Initial am crezut ca se refera doar la modelele Cupra ale marcii Seat, insa am invatat rapid ca se doreste a fi (sper ca mi-am ales cuvintele potrivite) un buchet de informati strict legate de Seat si de domeniul auto. Eu il vad ca fiind chintesenta ClubSeat. Oricum, stiind echipa din spatele Seatcupra.ro sunt convins ca forumul/comunitatea nu va fi altceva decat un succes. Pana una alta, prin insistentele lui Testosul (il gasiti aici) si prin amabilitatea celorlalti membri, am intrat si eu in aceasta tanara comunitate si sper sa cresc odata cu ea. Dar asta nu inseamna ca o sa renunt la ClubSeat. Si intr-o incheiere la fel de rapida ca si inceputul acestui post, va anunt ca am mai gasit inca o piesa care sa corespunda gusturilor mele muzicale (uneori prea mofturoase). E vorba de Scorpions- Rock You Like A Hurricane. Enjoy!

Licean is bre!

Astazi e o zi mare! Azi a avut mama prima ora de la scoala de soferi. Incepe mama sa conduca, pazea! Dar mai important decat asta este faptul ca mi s-a confirmat ca o sa intru la liceu. Defapt ca am intrat.
Din toamna, orice are ceva de lamurit cu mine; sa ma bata, sa ma ameninte, sa ma taie cu lama, sa ma bata pe umar, etc. ma va gasii la Colegiul National "Ion Creanga" Bucuresti. Am intrat la stiintele naturii. Acuma deja pot incepe sa imi fac griji pentru bac. Si pot avea certitudinea ca pana termin liceul, am permis de conducere. Nu stiu daca o sa am si o prietena pana atunci dar oricum I can't wait !

Asteptare...

Va saluta bubosu'! Da, asa sunt eu acum. Un bubos. Am noroc ca au inceput sa mi se mai "scuture" bubele ca florile de cires. E jale ce e dupa mine. Dar o sa va scutesc de imaginea neplacuta. Vreau sa intram cu totii intr-o stare de nostalgie. Cam asa sunt si eu acum. Plictisit, undeva in interiorul meu arde o flacara de entuziasm innabusita cu mare grija, si dornic de a scrie ceva, de a face ceva maret. Suna prostesc, cum acum in miezul noptii imi insir gandurile pe net doar ca sa ma rusinez dimineata de ce scriu, ba chiar sa mai rada si altii de mine. Dar nu ar fi pentru prima data cand fac asa ceva, deci...
Revenind, acuma eu stau si ma tot gandesc la acel lucru care mi l-am propus ca scop suprem pentru aceasta vacanta. Si nu, nu e intratul la liceu si amenajatul viitoare mele camere de la Bucuresti. Astea sunt pe locurile 2 si 3 pe lista mea. Ma tot gandeam la cainele meu.Cel care mama si tata mi l-au promis inca de cand eram la gradinita. A suferit multe schimbari de acum 10 ani. A fost initial Dalmatian-ul Lucky, dupa care a devedit un Mops, apoi a fost un Labrador-ul Diamond, ca in final sa devina un Dog German (Great Dane) a carui nume nu il stiu pentru ca nu il pot stabilii eu. Adica as putea sa il stabilesc eu, daca o sa il strig asa si il invat cu acest nume, dar dupa aceea trebuie sa ii schimb carnetul de sanatate, identitate si mai stiu eu cu ce carnete si acte vine el. Ma abtin. Dar ideea e ca stiu sigur ca o sa mi-l cumpere ai mei. Numai ca eu, in euforia mea din ultimele luni de scoala, cand ziua ma gandeam la teze si noaptea visam masini si Dogi Germani, am uitat un lucru esential: facerea. Da, am uitata ca aici nu e ca in cazul jocurilor de PlayStation. Nu dai telefon si in 48 de ore iti bate curierul la usa sa iti lase cutia in care e cainele.
Au vorbit ai mei cu un prieten de familie care se ocupa de Labradori. Se pare ca stie pe cineva in Ungaria care se ocupa de rasa Dog German. Saptamana asta o sa aflu daca cateaua a ramas gravida. Dupa aceea sunt cam 3 luni pana apare cainele pe lume si apoi cam inca o luna pana o sa il primesc eu. Parca as fi comandat o masina. Dar am observat ca tata "trage niste sfori" si tot intreaba si cauta. De aici deduc ca poate ar mai fi o madalitate de a face rost de un Dog German negru. Eu merg pe principiul ca e criza. Poate a "renuntat" cineva la "comanda" sa canina.
Intrabam. Cautam. Invatam.

Liceanu bubos

Acum mai bine de o saptamana, am fost la Bucuresti ca sa imi depun dosarul pentru admitere. Adevarul e ca imi tremurau chilotii pe mine caci, in desteptaciunea mea, imi uitasem buletinul acasa. Tot ce aveam era o copie de a sa. In drum spre Bucuresti, am fost si speriat/suparat din cauza buletinului asa ca am adormit pe masina, lucru care nu mi s-a mai intamplat de mult timp. Vineri (acum o saptamana) am fost sa imi depun dosarul, dupa ce am asteptat cam doua ore, in picioare, buburez, pe bordura, in masina si rezemat de copac, a sosit timpul sa ma duc cu dosarul (logic ca tocmai cu 2 minute inainte sa ma cheme pe mine tata se dusese la baie) pana la urma ne-am ragasit eu si cu tata si am intrat. Toata lumea era numa zambete, eu eram epuizat, caci cu o zi inainte nu dormisem noaptea, chair daca dormisem umpic pe masina, am avut emotii cu buletinul, dar nici macar nu m-a intrebat de el. Acuma, in curand ar trebuii sa vad care sunt rezultatele si la ce liceu am intrat.
Am fost si la intalnirea ClubSeat. A fost foarte frumos. Ca de obicei. A fost lume multa, am discutat, am ras, a fost super. Am ajuns acasa, pe la 12 noaptea, am picat in pat ca un trunchi de copac retezat de o drujba Makita. Si a doua zi, cand sa ma spal pe dinti am avut socul vietii!
Toata fata imi era acoperit de bube rosii, la fel si pieptul umerii, bratele, spatele. Dupa o vizita de urgenta la dispensarul satului, am aflat ca am VARICELA asta da soc. Si acum, la o saptamana dupa acestea, eu inca sunt acasa, in pat, cu bube pe fata.

ClubSeat

Ei bine, joi plec la Bucuresti ca sa imi depun dosarul de admitere, sa completez optiunile si alte prostii din acestea. Cu ocazia asta mi-am zis ca vineri o sa trec si pe la intalnirea saptamanala ClubSeat. E adevarat inca sunt putin negajit de faptul ca sar putea sa nu intru la Gheorghe Lazar.
Se spune ca nu e bine sa te bucuri de ghinionul altuia, insa uite-ma in aceasta situatie. Sa va explic: In urma cu doua saptamani ClubSeat a filmat pentru ProMotor, o intalnire saptamanala. Reportaje, lumini, fete, camere, tot tacamu! Acuma, am descoperit ca un individ idiot de la montaj, a sters reportajul. Si acuma tot clubul se mobilizeaza sa refaca reportaju si acesta sa iasa mai bine ca data trecuta. Cam greu sa mobilizezi foarte multi oameni in numai 3 zile. Dar se intampla ca eu sa fiu la momentul potrivit, la locul potrivit. Mai precis sambata in Bucuresti. Astfel voi participa si eu si tata si 16 Valve la acest eveniment. e adevarat, 16Valve nu prea se incadreaza in peisaj, dar il bagam acolo intr-un colt, tragem o prelata peste el si gata. Oricum, eu sunt foarte entuziasmat.
Ce, mai imi pasa daca intru sau nu la liceu???

From Haven to Earth

A fost un super start de vacanta. Totul a inceput cu banchetul de terminare a clasei a VIII-a. A fost o atmosfera frumoasa desi am fost cam fara aer, iar eu a trebuit sa plec cu tata pana la Bucuresti, deci nu am stat pana la final. Dar, ne-am intors pana a doua zi ca sa fiu prezent la premiere. Spre surpriza mea, am luat mentiune. Am avut media anuala de 9,81. Super! Si apoi, in drum dinspre Bucuresti, tata afla ca a doua zi are un drum pana la Buzau. Atat am asteptat. Am parcat Dacia si l-am scos pe 16 Valve din garaj ca deh, nu a fost mult lant de dus. Dat fiind ca drumul de Buzau pica intr-o zi de sambata, ca sa mai prindem deschis depozitul, am plecat pe la 6 dimineata, deci eu am fost treaz, inaintea lui tata, la ora 5. Mama ce s-a infipt la drum masina. In drum spre Buzau, dat fiind ca ne grabeam umpic tata nu a tinut cont de consum si asta s-a vazut, mai ales la media de viteza, calculata de GPS. 81 km/h din Campia Turzii pana in Buzau. La intoarcere am mers umpic mai economic, dar GPS-ul nu vrea sa imi arate graficul de viteza.
Astazi am incasat o lovitura ceva mai dureroasa. Media mea de admitere e 9,09. Ce sa fac, astea au fost notele la tezele de pe clasa a VII-ea: 9;7;7;6 iar pe a VIII-a am avut 9;9;10;10;9;10. Vai, vai. Partea cea mai dureroasa e ca media de admitere la Gheorghe Lazar e 9,50. Deci ca sa fiu sigur ca intru mai imi trebuie inca 50 de sutimi. Oare ce liceu imi recomandati? Doresc un liceu linistit, la care inca sa se mai faca inca ceva scoala.
Cer prea mult? (In conditiile in care vreu raspunsul pana Miercuri)
Si apropo, asta asa, ca o veste buna: Vineri ma duc la intalnirea ClubSeat. Ce ma bucur ! ! !

Rock it!

O da! Gata cu scoala. De acum sa nu mai aud pe nimeni ca pomeneste de scoala. Maine ma mai intalnesc cu colegii si apoi gata! Au fost 8 ani lungi, dar 8 ani frumosi, trebuie sa recunosc. Multe s-au schimbat in acesti 8 ani. Relatiile cu colegii, ma inteleg mai bine cu ei acum ca pe a V-ea sau a I-a. Am schimbat diriginti si diriginte, am facut excursii, am aparut pe YouTube, ne-am batut, am avut colegi care au venit, colegi care au plecat, barfe, critice, aprecieri. Ce sa mai, a fost fain mai mereu, oricat m-as fi plans eu pe aici, pe la scoala, pe la prieteni, pe la rude, pe forum sau pe unde m-am mai plans. Si in plus, nu stiu unde in Bucuresti nimeresc la toamna sau peste ce o sa dau acolo. Totusi experienta de vara trecuta de la Bucharest City Challenge inca ma mai "bantuie" si tot ma gandesc ca aia s-a intamplat dupa doar 2 zile de umblat solo prin Bucuresti. Acum cand drumurile vor fi ceva la ordinea zilei...hmm...se pare ca o sa am mare nevoie de cainele acela promis de ai mei, care (pana in acest moment) se pare ca va sosi abia la tomana. Dar pana la aceste ganduri mai am si alte griji. Cum ar fi cele legate de admiterea mea la liceu. De maine intr-o saptamana plec iarasi la Bucuresti ca sa imi depun dosarul de admitere. Sper numai sa pot intrat la Colegiul National Gheorghe Lazar Bucuresti profilul stiintele naturii. Oare intru? Oare nu? Daca nu, incotro? Atatea intrebari, atatea griji...
Pana atunci, insa, am gasit deja imnul national al acestei vacante: The F-ups - Lazy generation

Albume

In urma cu cateva saptamani, am fost sa ne facem poze pentru album ca deh...termin si eu a 8a. O happy day. Da, pai si au venit azi. Am iesit destul de bine, mi-ar placea sa va pun o poza cu albumul dar nu stiu exact cum. Poate ca o sa fac o poza la poza. Oricum mie mi-a placut cum a iesit si azi a fost o zi plina. Plina de dedicatii. Nici nu stiam ce sa spun sau ce sa scriu dar pana la urma a trebuit sa ma descurc. Un "Succes in tot ceea ce vrei sa faci. Si BAFTA!" si cu asta faceam cate 3 albume cu dedicatii.
Oricum e uimitor ce se poate face cu Photoshop-ul in zilele noastre. E incredibil cum nimeni din clasa nu a mai avut nici un cos pe frunte sau pe fata. Asta e. De maine incepe cheful. Maine e ultima zi cu ore, joi e festivitatea de premiere si apoi banchetul. Si dupa aia rock'n roll! Numa drumuri prin tara cu 16 Valve (Accentul din postul anterior) intalniri ClubSeat, ore intregi pe forum, nopti albe, trezirea la 3 dupa-amiaza, vai de viata mea ce o sa fie!
I can't wait!

Un nou membru

Am mai invatat cate ceva de la ultimul articol pe acest blog. Am invatat ca nu e bine sa scri un articol despre un drum, inainte de acel drum. Sa va explic:
In ultimul articol ziceam cu un oarecare entuziasm, ca urmeaza sa plec la Bucuresti impreuna cu ai mei cu Dacia. Dar am uitat sa i-au in calcul elementul schimbarii si surprizei, reprezentativ pentru familia mea. Asa ca, in timp ce scriam articololul, ma suna tata sa ma intrebe daca nu doresc o portie de adrenalina in plus. Care e idea lui de adrenalina? sa tractam cu Dacia aceea un Logan, al unui bun prieten de al sau. Eu cum n-aveam de lucru, accept. Cum in ultimele saptamani am tot cautat o masina care sa il inlocuiasca pe "Motan" (Seat-ul Cordoba 1.9 SDI), am dat peste un Hyundai Accent 1.5 CRDI la 8.500 de Euro prin programul RABLA. Dar la pretul asta masina s-a vandut ca painea calda. Dar primisem un e-mail de la o reprezentanta din Bucuresti cum ca ar avea varianta de echipare Premium (ce superioara) la 9.000 de Euro (pretul de lista fiind la 10.500). Si in drum spre locul in care ne astepta Loganul fara o planetara, vad un dealer Hyundai si il anunt pe tata, dar am zis-o ca o remarca banala, fara entuziasm, doar ca sa ma aflu in treaba. Tata atunci trage in parcarea dealer-ului si imi zice ca daca tot e, sa intrebam aici de oferta aceea cu Hyundai Premium la 9.000 de Euro. Si acolo suntem primiti de o domnisoara care face ochii mari cand ne vede, era numai un zambet, in mintea mea "E clar, astia is disperati sa vanda daca se dau si la mine care sunt minor". Ne conduce la birou si pana sa vina colegul ei de la vanzari, vine o "pustoaica" care se prezinta a fi Maria de la Marketing si ne cere permisiunea sa ne filmeze, "pentru a descoperii o noua strategie de Marketing". In mintea mea: "Acum o sa apar si pe la PRO TV". In fine, vine domnu de la vanzari vorbeste cu tata, ii zice ca masina aceea poate avea defectiuni si de aceea are un pret redus, dar ca are un Hyundai Accent Premium chiar acolo si poate dorim sa il vedem. Acceptam, mergem, ma lasa sa ma asez in masina, o studiez, in fine. Dar ne zice (mie si tatei) ca masina e cumparata deja de un "anume domn Radu". Mie, sincer, mi-a placut masina asa ca in mintea mea mi-am permis sa ii "descant" cate ceva acelui Radu pentru ca a cumparat masina aceea. Si l-a final, pe cand sa plecam, ne striga domnu vanzator si zice "Domnule Radu, va rog sa va ridicati masina." Eu ma uit la tata si in mintea ma imi zic "Oare asta isi repeta replicile sau ce?" Abia cand l-am vazut pe tata zambind mi-am adus aminte ca la mine in buletin scrie ca sunt Radu-Bogdan. Si abia atunci mi-am dat seama ca mi s-a jucat o farsa si ca am "muscat-o" mai ceva ca un papagal. Asa ca pana la urma m-am ales de ziua copilului cu un HYUNDAI ACCENT 1.5 CRDI PREMIUM. Vor urma multe modificari (sper eu) prima dintre ele fiing montarea unui cui de remorca.
Oricum nu se compara cei 65 de cai aspirati ai motanului cu cei 110 cai "pompati" prin 16 valve pe care ii are Accent-ul. Nu stiu daca cineva isi poate imchipui ce senzatie e sa vazi: aceeasi curba pe care ai mai luat-o de sute de ori, aceeasi panta, sa intri in curba cu aceeasi viteza si aceeasi treapta de viteza. Dar in loc sa fi nevoit sa schimb din a treia in a doua, sa continui cu a treia, pa chiar sa ii dai a patra inca de pe la mijlocul pantei. E incredibil. Ca sa nu mai spun ca s-a schimbat complet regimul de viteze pe drum drept. De la o viteza de croaziera de 100-11 km/h am ajuns la 130-140 km/h. Si masina e inca in rodaj. What a feeling...

Let's ride!

Da, sunt extrem de fericit azi. Am primit rezultatele la istorie si asa cum speram in adancul sufletului si imi era frica sa imi doresc, am luat 10 curat (din nou). Cred ca este cel mai bun mod de ai multumii doamnei profesoare Jude pentru toata munca si efortul depus cu mine si cu clasa mea pe parcursul a patru ani, lungi, cu bune, cu rele, cu succese si insuccese. Imi pare rau ca nu e nota mai mare de 10, nu neaparat pentru mine si orgoliul meu (imens la ora asta), ci pentru a putea nota excelenta doamne mele profesoare, acum, in ultimul ei an in invatamant.
In acest week-end care tocmai a trecut am fost in excursie cu clasa in Maramures. Am vizitat casa memoriala a lui George Cosbuc, un atelier de olarit de la Sacel, muzeul tarancii romane, Memorialul Durerii de la Sighet, si langa Cavnic, o panta in care apa (si masinile) in loc sa coboare la deal, urca la vale. Am testat si e adevarat. Partea cea mai tare a excursiei a fost noaptea, excursia fiind pe doua zile. Am facut un foc de tabara si am fost repartizati in doua cabane. Eu am nimerit cu inca doi baieti si alte noua fete. Acestia fiind colegii cu care eu ma inteleg cel mai bine. Si noi baietii aveam "casuta" noastra si fetele "casuta" lor. Da, dar in casa fetelor erau paianjeni. Si cateva fete s-au mutat in cabana baietilor (in locul meu) si eu m-am dus in cabana fetelor, unde au mai ramas patru si am dormit cu ele, toti patru intr-un singur pat. Iar eu eram cel mai viteaz de acolo, eu inarmat cu papucul meu, Runners marimea 42. Tot i-am "tapetat" camera batranelei care ne-a cazat. Dar am dormit bine, chiar daca fetele au intrat intr-o stare de paranoia pe care mi-au transmis-o si mie. "Daca sunt soareci sub pat?" "Daca sunt capuse in covorul de lana?" "Daca sunt goange sub tabloul de deasupra patului?" Am crezut ca innebunesc, dar pana la urma am adormit. Cu Runners-ul in mana, ce-i drept.
Alte evenimente majore nu prea au fost inafara de faptul ca ieri tata a facut un drum cu Dacia "lui" 1310 imprumutata pana la Buzau, iar azi plecam tot familionu la Bucuresti. Mama ca sa isi depuna dosarul pentru detasare, tata ca sa ii duca pe batrani la spital la control, iar eu ca sa ma interesaz legat de examenul pentru intrare la liceu in clasa de intensiv engleza. Deci va fi o vizita de interes. Dar cu toate aste, l-am convins pe tata sa mergem la intalnirea ClubSeat.eu de vineri seara.
Acum o poza de la focul de tabara:

Si acum si cu "obiectul crimelor"

Note mari

Maine am teza la istorie. Se stie. Nimic nou pana aici. Acum ma uit la meci, iar pana cum acest articol e banal si fara sens.
Ideea e ca am primit rezultatele la celelalte 2 teze. Stiti voi, alea de care mi-era foarte frica acum o luna. Si rezultatele imi cam plac:)
Am luat asa:
La romana 9,80 prima nota 9,60 cea de a doua 10 curat
La mate 8,50. Nu stiu care sunt notele deoarece am fost azi dupa-amiaza la scoala si am vazut rezultatele afisate. O sa vad teza vineri.
Alte noutati nu prea sunt, dar o sa ma duc in acest week-end in excursie in Maramures cu clasa.

3/4 Liber

Da, asa cum spune si titlul si asa cum am explicat intr-un post anterior, a trecut si teza la mate. Acum urmeaza cea la istorie. Nu am asa emotii mari la istorie, dar totusi mi-ar placea sa stiu cand ne sosesc rezultatele de la teza la romana. Eu sper la un 8,50 ca poate din graba mea (si asa cum fac si aici) poate am gresit la partea de ortografie, ca in rest subiectul mi s-a parut destul de usor. Nu am mai putut sa fac subiectul al II-lea despre Francy, dar daca s-ar fi scris un roman despre ea, sigur aparea ea acolo. Poate ca o sa scriu eu romanul acela. Te superi Francy? Oricum Francy si Vitoria Lipan se aseamana in unele privinte. Cel putin la sex stiu ca seamana. Apoi ambele sunt femei hotarate si ambele sunt demne de admirat. Personala eu o admir pe Francy umpic mai mult decat pe Vitoria, deoarece ca sa o cunosc bine pe Francy mi-au fost necesare cam 2 zile, ori ca s-o cunosc pe Vitoria mi-au fost necesare 200 de pagini. Si in plus, Vitoria nu prea se descurca cu laptop-ul.
Ma gandesc acum ca dupa teza la istorie, avem excursie cu clasa. E ultima excursie a clasei VIII-E(ngleza intensiv) Apoi peste doua saptamani trec prin Bucuresti ca sa imi rezolv intatrea la liceu si inscrierea la examenul de admitere. La ambele licee la care vreau sa dau ca sa ma "asigur" ca intru intr-o clasa buna, o sa tintesc spre engleza intensiv si atunci trebuie sa dau un examen. Nu-i bai, am dat unu verbal si cand am intrat pe clsI la engleza intensiv, si cand am terminat a IV ca sa intru in clasele V-VIII cu predare Engleza intensiv, si o sa dau si acum. BIG DEAL...

Review 2:Fifa Street 2

Ei bine acest joc, pentru mine, este unul foarte controversat. Pe de o parte este captivant si provocator, pe de alta parte este mult prea enervant. Dar sa incep cu inceputul.
Din afara jocul arata foarte atractiv, purtand sigla FIFA si EA Sports la vedere. Pe verso apare mare scris: "Play or be played".
La inceput jocul pare usor, avand posibilitatea de a-ti alege singur echipa cu care vrei sa joc, cam ca si in celelatle jocuri FIFA. Apoi ai game modes si de acolo incepi partea de "career" a acestui joc. Aici iti creezi singur un jucator si de acolo vei primii alti 3, impreuna formand o echipa. Pe masura ce invingi alte echipe, primesti "Skill Bills" pe care le poti folosi pentru un up-date la jucatori. De asemenea iti poti creea singur terenul pe care vrei sa joci. Sa controlezi jucatorii nu e cine stie ce arta. Ca si in alte jocuri butonul analog stang se ocupa de miscarea personajului. "X"-ul e pentru a selecta jucatorii si pentru pase pe jos.
Cu "patratul" poti da pase inalte sau deposeda jucatori.
Cu "cercul" dai sut.
Iar cu "triunghiul" faci unul din dribling-urile care au facut acest joc celebru.
Si cu butonul analog drept, poti sa faci scheme, si e mai bine asa, dar pentru inceput ajunge triunghiul (asta in caz ca sunteti ca mine si nu ati jucat FIFA STREET 1).
Dar de aici lucrurile incep s-o ia in jos. Adica meciurile devin tot mai complicate, iar adversarii... iti sare mustarul cand vezi ca fac niste scheme de ti se inoada degetele pe maneta, iar orice schema incerci sa faci tu, ei o anticipeaza si o blocheza. Apoi cand vezi ca portarul tau nu e in stare sa pastreze mingea, doar sa o respinga sau sa o prinda la picior, iar atunci e deposedat in 2 secunde si PAC...ai luat gol. Asta e partea enervanta. Partea si mai enervanta e atunci cand ii vezi cum fac schemele in jurul unui singur jucator de-al tau, jucatorul tau e ametit si pica jos, iar pe cand ai schimbat jucatorii si ai adus "ajutoarele", ala da pase pe sus la unul care sta "la pomana" in fata portii tale, portatul tau nu face nimic, si iei gol. Adica ma enervez numa cand povestesc despre asta.
Verdictul final despre acest joc, e ca nu trebuie luat si jucat decat de un adevart fan al jocurilor FIFA, sau de cineva cu nervi de otel, si o groaza de timp pentru a juca jocul asta.