A four wheel fear

Nu stiu daca am mai spus asta (sunt prea lenes ca sa imi citesc blogul) dar mama si-a luat permisul de conducere. Model european, chestii smechere. Sincer imi este umpic ciuda. Niciodata nu am crezut ca mama o sa isi ia permisul inaintea mea. Si cum are permisul, exerseaza. Numai cu tata in dreapta (ce bine). Iar acum cand ne intorceam de la Bucuresti a vrut sa conduca iar. A condus o portiune pana la Targoviste, iar dupa aceea a zis ca vrea sa conduca pe " Paduchiosu' " mai exact pe acea portiune de serpentine intra comuna Moroieni si Sinaia. Primul ei drum in rampa. Toate buna pana cand inainte de o curba stransa la stanga are in fata o caruta. Ea incetineste gata sa ii dea I-ea. Cei din caruta ii fac semn ca poate sa treaca. Continua cu a II-a, cam subturat dar noroc cu motorul Diesel si parea ca o sa treaca, dar de dupa curba apare alta caruta. Mama se sperie, pune frana, ii moare motorul si uite asa m-am trezit eu, pe locul din spate, pe serpentine, in mijlocul unei curbe foarte stranse, pe contrasens si cu o mama foarte speriata la volan. Mi-am pus mainile in cap, si deja vedeam cm vine din fata un TIR care ne fata tocanita. Spre norocul meu, cand mi-am scos fata din palme, am observat ca nu era TIR, ci un Mondeo a carui sofer a fost destul de pregatit incat sa opreasca la timp. Bun dar mama cum pleca de acolo, ca de fiecare data cand pornea motorul, din graba, frica si emotii cand sa porneasca, ii murea la loc. Pana la urma incet, cu calm si multa sudoare a pornit. Eu eram acolo in spate, ca sa folosesc o expresie de a bunicului meu, mai mult in tur decat in c*r. Cand a oprit mama sa schimbe locul cu tata eu nu stiam ce sa fac de fericire. Nu o puteam manifesta pentru ca se supara tata pe mine. Dar m-am multumit in a zambi si a-mi cere dreptul de a sta pe locul mortului (dreapta fata). Spre norocul meu l-am primit, ce-i drept il cam meritam; chiar daca nu eram mort, au fost momente in viata mea cand am fost mai viu.
*Mama ce ma bucur ca ai mei nu imi citesc blogul...
Restul drumului pana acasa a fost mai frumos. Ne-a prins o ploaie de aceea sanatoase de aproape nu vedeam nimic in fata decat stergatoarele care incercau in zadar aproape sa mentina parprizul curat. Acasa toate frumoase, ba mai mult am gasit un nou crescator de Dogi-Germani la Bacau. Am trimis un mail, acum astept un raspuns.