Asteptare...

Va saluta bubosu'! Da, asa sunt eu acum. Un bubos. Am noroc ca au inceput sa mi se mai "scuture" bubele ca florile de cires. E jale ce e dupa mine. Dar o sa va scutesc de imaginea neplacuta. Vreau sa intram cu totii intr-o stare de nostalgie. Cam asa sunt si eu acum. Plictisit, undeva in interiorul meu arde o flacara de entuziasm innabusita cu mare grija, si dornic de a scrie ceva, de a face ceva maret. Suna prostesc, cum acum in miezul noptii imi insir gandurile pe net doar ca sa ma rusinez dimineata de ce scriu, ba chiar sa mai rada si altii de mine. Dar nu ar fi pentru prima data cand fac asa ceva, deci...
Revenind, acuma eu stau si ma tot gandesc la acel lucru care mi l-am propus ca scop suprem pentru aceasta vacanta. Si nu, nu e intratul la liceu si amenajatul viitoare mele camere de la Bucuresti. Astea sunt pe locurile 2 si 3 pe lista mea. Ma tot gandeam la cainele meu.Cel care mama si tata mi l-au promis inca de cand eram la gradinita. A suferit multe schimbari de acum 10 ani. A fost initial Dalmatian-ul Lucky, dupa care a devedit un Mops, apoi a fost un Labrador-ul Diamond, ca in final sa devina un Dog German (Great Dane) a carui nume nu il stiu pentru ca nu il pot stabilii eu. Adica as putea sa il stabilesc eu, daca o sa il strig asa si il invat cu acest nume, dar dupa aceea trebuie sa ii schimb carnetul de sanatate, identitate si mai stiu eu cu ce carnete si acte vine el. Ma abtin. Dar ideea e ca stiu sigur ca o sa mi-l cumpere ai mei. Numai ca eu, in euforia mea din ultimele luni de scoala, cand ziua ma gandeam la teze si noaptea visam masini si Dogi Germani, am uitat un lucru esential: facerea. Da, am uitata ca aici nu e ca in cazul jocurilor de PlayStation. Nu dai telefon si in 48 de ore iti bate curierul la usa sa iti lase cutia in care e cainele.
Au vorbit ai mei cu un prieten de familie care se ocupa de Labradori. Se pare ca stie pe cineva in Ungaria care se ocupa de rasa Dog German. Saptamana asta o sa aflu daca cateaua a ramas gravida. Dupa aceea sunt cam 3 luni pana apare cainele pe lume si apoi cam inca o luna pana o sa il primesc eu. Parca as fi comandat o masina. Dar am observat ca tata "trage niste sfori" si tot intreaba si cauta. De aici deduc ca poate ar mai fi o madalitate de a face rost de un Dog German negru. Eu merg pe principiul ca e criza. Poate a "renuntat" cineva la "comanda" sa canina.
Intrabam. Cautam. Invatam.

Liceanu bubos

Acum mai bine de o saptamana, am fost la Bucuresti ca sa imi depun dosarul pentru admitere. Adevarul e ca imi tremurau chilotii pe mine caci, in desteptaciunea mea, imi uitasem buletinul acasa. Tot ce aveam era o copie de a sa. In drum spre Bucuresti, am fost si speriat/suparat din cauza buletinului asa ca am adormit pe masina, lucru care nu mi s-a mai intamplat de mult timp. Vineri (acum o saptamana) am fost sa imi depun dosarul, dupa ce am asteptat cam doua ore, in picioare, buburez, pe bordura, in masina si rezemat de copac, a sosit timpul sa ma duc cu dosarul (logic ca tocmai cu 2 minute inainte sa ma cheme pe mine tata se dusese la baie) pana la urma ne-am ragasit eu si cu tata si am intrat. Toata lumea era numa zambete, eu eram epuizat, caci cu o zi inainte nu dormisem noaptea, chair daca dormisem umpic pe masina, am avut emotii cu buletinul, dar nici macar nu m-a intrebat de el. Acuma, in curand ar trebuii sa vad care sunt rezultatele si la ce liceu am intrat.
Am fost si la intalnirea ClubSeat. A fost foarte frumos. Ca de obicei. A fost lume multa, am discutat, am ras, a fost super. Am ajuns acasa, pe la 12 noaptea, am picat in pat ca un trunchi de copac retezat de o drujba Makita. Si a doua zi, cand sa ma spal pe dinti am avut socul vietii!
Toata fata imi era acoperit de bube rosii, la fel si pieptul umerii, bratele, spatele. Dupa o vizita de urgenta la dispensarul satului, am aflat ca am VARICELA asta da soc. Si acum, la o saptamana dupa acestea, eu inca sunt acasa, in pat, cu bube pe fata.

ClubSeat

Ei bine, joi plec la Bucuresti ca sa imi depun dosarul de admitere, sa completez optiunile si alte prostii din acestea. Cu ocazia asta mi-am zis ca vineri o sa trec si pe la intalnirea saptamanala ClubSeat. E adevarat inca sunt putin negajit de faptul ca sar putea sa nu intru la Gheorghe Lazar.
Se spune ca nu e bine sa te bucuri de ghinionul altuia, insa uite-ma in aceasta situatie. Sa va explic: In urma cu doua saptamani ClubSeat a filmat pentru ProMotor, o intalnire saptamanala. Reportaje, lumini, fete, camere, tot tacamu! Acuma, am descoperit ca un individ idiot de la montaj, a sters reportajul. Si acuma tot clubul se mobilizeaza sa refaca reportaju si acesta sa iasa mai bine ca data trecuta. Cam greu sa mobilizezi foarte multi oameni in numai 3 zile. Dar se intampla ca eu sa fiu la momentul potrivit, la locul potrivit. Mai precis sambata in Bucuresti. Astfel voi participa si eu si tata si 16 Valve la acest eveniment. e adevarat, 16Valve nu prea se incadreaza in peisaj, dar il bagam acolo intr-un colt, tragem o prelata peste el si gata. Oricum, eu sunt foarte entuziasmat.
Ce, mai imi pasa daca intru sau nu la liceu???

From Haven to Earth

A fost un super start de vacanta. Totul a inceput cu banchetul de terminare a clasei a VIII-a. A fost o atmosfera frumoasa desi am fost cam fara aer, iar eu a trebuit sa plec cu tata pana la Bucuresti, deci nu am stat pana la final. Dar, ne-am intors pana a doua zi ca sa fiu prezent la premiere. Spre surpriza mea, am luat mentiune. Am avut media anuala de 9,81. Super! Si apoi, in drum dinspre Bucuresti, tata afla ca a doua zi are un drum pana la Buzau. Atat am asteptat. Am parcat Dacia si l-am scos pe 16 Valve din garaj ca deh, nu a fost mult lant de dus. Dat fiind ca drumul de Buzau pica intr-o zi de sambata, ca sa mai prindem deschis depozitul, am plecat pe la 6 dimineata, deci eu am fost treaz, inaintea lui tata, la ora 5. Mama ce s-a infipt la drum masina. In drum spre Buzau, dat fiind ca ne grabeam umpic tata nu a tinut cont de consum si asta s-a vazut, mai ales la media de viteza, calculata de GPS. 81 km/h din Campia Turzii pana in Buzau. La intoarcere am mers umpic mai economic, dar GPS-ul nu vrea sa imi arate graficul de viteza.
Astazi am incasat o lovitura ceva mai dureroasa. Media mea de admitere e 9,09. Ce sa fac, astea au fost notele la tezele de pe clasa a VII-ea: 9;7;7;6 iar pe a VIII-a am avut 9;9;10;10;9;10. Vai, vai. Partea cea mai dureroasa e ca media de admitere la Gheorghe Lazar e 9,50. Deci ca sa fiu sigur ca intru mai imi trebuie inca 50 de sutimi. Oare ce liceu imi recomandati? Doresc un liceu linistit, la care inca sa se mai faca inca ceva scoala.
Cer prea mult? (In conditiile in care vreu raspunsul pana Miercuri)
Si apropo, asta asa, ca o veste buna: Vineri ma duc la intalnirea ClubSeat. Ce ma bucur ! ! !

Rock it!

O da! Gata cu scoala. De acum sa nu mai aud pe nimeni ca pomeneste de scoala. Maine ma mai intalnesc cu colegii si apoi gata! Au fost 8 ani lungi, dar 8 ani frumosi, trebuie sa recunosc. Multe s-au schimbat in acesti 8 ani. Relatiile cu colegii, ma inteleg mai bine cu ei acum ca pe a V-ea sau a I-a. Am schimbat diriginti si diriginte, am facut excursii, am aparut pe YouTube, ne-am batut, am avut colegi care au venit, colegi care au plecat, barfe, critice, aprecieri. Ce sa mai, a fost fain mai mereu, oricat m-as fi plans eu pe aici, pe la scoala, pe la prieteni, pe la rude, pe forum sau pe unde m-am mai plans. Si in plus, nu stiu unde in Bucuresti nimeresc la toamna sau peste ce o sa dau acolo. Totusi experienta de vara trecuta de la Bucharest City Challenge inca ma mai "bantuie" si tot ma gandesc ca aia s-a intamplat dupa doar 2 zile de umblat solo prin Bucuresti. Acum cand drumurile vor fi ceva la ordinea zilei...hmm...se pare ca o sa am mare nevoie de cainele acela promis de ai mei, care (pana in acest moment) se pare ca va sosi abia la tomana. Dar pana la aceste ganduri mai am si alte griji. Cum ar fi cele legate de admiterea mea la liceu. De maine intr-o saptamana plec iarasi la Bucuresti ca sa imi depun dosarul de admitere. Sper numai sa pot intrat la Colegiul National Gheorghe Lazar Bucuresti profilul stiintele naturii. Oare intru? Oare nu? Daca nu, incotro? Atatea intrebari, atatea griji...
Pana atunci, insa, am gasit deja imnul national al acestei vacante: The F-ups - Lazy generation

Albume

In urma cu cateva saptamani, am fost sa ne facem poze pentru album ca deh...termin si eu a 8a. O happy day. Da, pai si au venit azi. Am iesit destul de bine, mi-ar placea sa va pun o poza cu albumul dar nu stiu exact cum. Poate ca o sa fac o poza la poza. Oricum mie mi-a placut cum a iesit si azi a fost o zi plina. Plina de dedicatii. Nici nu stiam ce sa spun sau ce sa scriu dar pana la urma a trebuit sa ma descurc. Un "Succes in tot ceea ce vrei sa faci. Si BAFTA!" si cu asta faceam cate 3 albume cu dedicatii.
Oricum e uimitor ce se poate face cu Photoshop-ul in zilele noastre. E incredibil cum nimeni din clasa nu a mai avut nici un cos pe frunte sau pe fata. Asta e. De maine incepe cheful. Maine e ultima zi cu ore, joi e festivitatea de premiere si apoi banchetul. Si dupa aia rock'n roll! Numa drumuri prin tara cu 16 Valve (Accentul din postul anterior) intalniri ClubSeat, ore intregi pe forum, nopti albe, trezirea la 3 dupa-amiaza, vai de viata mea ce o sa fie!
I can't wait!

Un nou membru

Am mai invatat cate ceva de la ultimul articol pe acest blog. Am invatat ca nu e bine sa scri un articol despre un drum, inainte de acel drum. Sa va explic:
In ultimul articol ziceam cu un oarecare entuziasm, ca urmeaza sa plec la Bucuresti impreuna cu ai mei cu Dacia. Dar am uitat sa i-au in calcul elementul schimbarii si surprizei, reprezentativ pentru familia mea. Asa ca, in timp ce scriam articololul, ma suna tata sa ma intrebe daca nu doresc o portie de adrenalina in plus. Care e idea lui de adrenalina? sa tractam cu Dacia aceea un Logan, al unui bun prieten de al sau. Eu cum n-aveam de lucru, accept. Cum in ultimele saptamani am tot cautat o masina care sa il inlocuiasca pe "Motan" (Seat-ul Cordoba 1.9 SDI), am dat peste un Hyundai Accent 1.5 CRDI la 8.500 de Euro prin programul RABLA. Dar la pretul asta masina s-a vandut ca painea calda. Dar primisem un e-mail de la o reprezentanta din Bucuresti cum ca ar avea varianta de echipare Premium (ce superioara) la 9.000 de Euro (pretul de lista fiind la 10.500). Si in drum spre locul in care ne astepta Loganul fara o planetara, vad un dealer Hyundai si il anunt pe tata, dar am zis-o ca o remarca banala, fara entuziasm, doar ca sa ma aflu in treaba. Tata atunci trage in parcarea dealer-ului si imi zice ca daca tot e, sa intrebam aici de oferta aceea cu Hyundai Premium la 9.000 de Euro. Si acolo suntem primiti de o domnisoara care face ochii mari cand ne vede, era numai un zambet, in mintea mea "E clar, astia is disperati sa vanda daca se dau si la mine care sunt minor". Ne conduce la birou si pana sa vina colegul ei de la vanzari, vine o "pustoaica" care se prezinta a fi Maria de la Marketing si ne cere permisiunea sa ne filmeze, "pentru a descoperii o noua strategie de Marketing". In mintea mea: "Acum o sa apar si pe la PRO TV". In fine, vine domnu de la vanzari vorbeste cu tata, ii zice ca masina aceea poate avea defectiuni si de aceea are un pret redus, dar ca are un Hyundai Accent Premium chiar acolo si poate dorim sa il vedem. Acceptam, mergem, ma lasa sa ma asez in masina, o studiez, in fine. Dar ne zice (mie si tatei) ca masina e cumparata deja de un "anume domn Radu". Mie, sincer, mi-a placut masina asa ca in mintea mea mi-am permis sa ii "descant" cate ceva acelui Radu pentru ca a cumparat masina aceea. Si l-a final, pe cand sa plecam, ne striga domnu vanzator si zice "Domnule Radu, va rog sa va ridicati masina." Eu ma uit la tata si in mintea ma imi zic "Oare asta isi repeta replicile sau ce?" Abia cand l-am vazut pe tata zambind mi-am adus aminte ca la mine in buletin scrie ca sunt Radu-Bogdan. Si abia atunci mi-am dat seama ca mi s-a jucat o farsa si ca am "muscat-o" mai ceva ca un papagal. Asa ca pana la urma m-am ales de ziua copilului cu un HYUNDAI ACCENT 1.5 CRDI PREMIUM. Vor urma multe modificari (sper eu) prima dintre ele fiing montarea unui cui de remorca.
Oricum nu se compara cei 65 de cai aspirati ai motanului cu cei 110 cai "pompati" prin 16 valve pe care ii are Accent-ul. Nu stiu daca cineva isi poate imchipui ce senzatie e sa vazi: aceeasi curba pe care ai mai luat-o de sute de ori, aceeasi panta, sa intri in curba cu aceeasi viteza si aceeasi treapta de viteza. Dar in loc sa fi nevoit sa schimb din a treia in a doua, sa continui cu a treia, pa chiar sa ii dai a patra inca de pe la mijlocul pantei. E incredibil. Ca sa nu mai spun ca s-a schimbat complet regimul de viteze pe drum drept. De la o viteza de croaziera de 100-11 km/h am ajuns la 130-140 km/h. Si masina e inca in rodaj. What a feeling...