Asteptare...

Va saluta bubosu'! Da, asa sunt eu acum. Un bubos. Am noroc ca au inceput sa mi se mai "scuture" bubele ca florile de cires. E jale ce e dupa mine. Dar o sa va scutesc de imaginea neplacuta. Vreau sa intram cu totii intr-o stare de nostalgie. Cam asa sunt si eu acum. Plictisit, undeva in interiorul meu arde o flacara de entuziasm innabusita cu mare grija, si dornic de a scrie ceva, de a face ceva maret. Suna prostesc, cum acum in miezul noptii imi insir gandurile pe net doar ca sa ma rusinez dimineata de ce scriu, ba chiar sa mai rada si altii de mine. Dar nu ar fi pentru prima data cand fac asa ceva, deci...
Revenind, acuma eu stau si ma tot gandesc la acel lucru care mi l-am propus ca scop suprem pentru aceasta vacanta. Si nu, nu e intratul la liceu si amenajatul viitoare mele camere de la Bucuresti. Astea sunt pe locurile 2 si 3 pe lista mea. Ma tot gandeam la cainele meu.Cel care mama si tata mi l-au promis inca de cand eram la gradinita. A suferit multe schimbari de acum 10 ani. A fost initial Dalmatian-ul Lucky, dupa care a devedit un Mops, apoi a fost un Labrador-ul Diamond, ca in final sa devina un Dog German (Great Dane) a carui nume nu il stiu pentru ca nu il pot stabilii eu. Adica as putea sa il stabilesc eu, daca o sa il strig asa si il invat cu acest nume, dar dupa aceea trebuie sa ii schimb carnetul de sanatate, identitate si mai stiu eu cu ce carnete si acte vine el. Ma abtin. Dar ideea e ca stiu sigur ca o sa mi-l cumpere ai mei. Numai ca eu, in euforia mea din ultimele luni de scoala, cand ziua ma gandeam la teze si noaptea visam masini si Dogi Germani, am uitat un lucru esential: facerea. Da, am uitata ca aici nu e ca in cazul jocurilor de PlayStation. Nu dai telefon si in 48 de ore iti bate curierul la usa sa iti lase cutia in care e cainele.
Au vorbit ai mei cu un prieten de familie care se ocupa de Labradori. Se pare ca stie pe cineva in Ungaria care se ocupa de rasa Dog German. Saptamana asta o sa aflu daca cateaua a ramas gravida. Dupa aceea sunt cam 3 luni pana apare cainele pe lume si apoi cam inca o luna pana o sa il primesc eu. Parca as fi comandat o masina. Dar am observat ca tata "trage niste sfori" si tot intreaba si cauta. De aici deduc ca poate ar mai fi o madalitate de a face rost de un Dog German negru. Eu merg pe principiul ca e criza. Poate a "renuntat" cineva la "comanda" sa canina.
Intrabam. Cautam. Invatam.