16 decembrie 2008
Teza a trecut, Mosu va venii
13 decembrie 2008
8,85
10 decembrie 2008
Vreau si eu sa scriu ceva
8 decembrie 2008
Inca o mica realizare
27 noiembrie 2008
The final countdown..
22 noiembrie 2008
Articolul de la miezul noptii
17 noiembrie 2008
Profu de gorgra, educatie fizica si desen ;)
14 noiembrie 2008
Doctor de nota 10
7 noiembrie 2008
10/10
2 noiembrie 2008
Inca un drum, inca un articol
30 octombrie 2008
Nu numai noi gresim
27 octombrie 2008
Drumul de la miezul noptii
15 octombrie 2008
Buletin de Bucuresti
8 octombrie 2008
Ahoy!
1 octombrie 2008
Ce zi jenanta
25 septembrie 2008
Si tot vin, si vin, si mai vin...
20 septembrie 2008
Scoala, sursa de probleme
12 septembrie 2008
"Tic-Tac, Doc...Tic-Tac"
A fost o vacanta reusita, azi un drum de Sf. Gheorghe, fara aventuri, iari un drum la Oradea, o baie la Felix, Miercuri un drum de Bistrita, luni inca un drum de Bistrita. Si cu asta se termina....GRESIT. Vor mai fi drumuri si dupa ce incepe scoala. nu vor mai fi in fiecare saptamana dar sigur se vor gasi drumuri in zile de Sambata. Si apoi...sa incerc sa privesc partea buna a lucrurilor, in 15 Septembrie e ZIUA MEA!!! Vine buletinu'! Maine, sau ma rog, azi (e totusi 12 noaptea) sper sa imi vina jocul Spiderman 3 pt PS2 (cadou de ziua mea) si nu e chiar asa un capat de tara. Ce bine stiu sa mint! apoape ca incepeam sa ma cred. Nu o sa mai tin discursuri...nu am nimic de raportat si asta ma cam deranjeaza. Noroc ca Clubul Posesorilor de SEAT, mai pe scurt WWW.CLUBSEAT.EU are FUN AREA, unde mai gasesc un banc bun, ceva relaxant. Bicicleta e in "service" de jogging nu am chef sa ma apuc tocmai la sf vacantei. Chiar ca a venit toamna...toate s-au uscat.
7 septembrie 2008
Inca 7 zile fericite, Inca 183 de chin.
1 septembrie 2008
No problems, doar noi si drumul
31 august 2008
Ready to ride again
24 august 2008
A day at the Races(and after)
22 august 2008
OK, I'm here
20 august 2008
On you're marks, Get set, GO!
13 august 2008
Let's go!
10 august 2008
Asa mai merge!
7 august 2008
Greu e fara laptop
8 iulie 2008
Inca un articol, de plictiseala
5 iulie 2008
Oferta SPECIALA!!!
4 iulie 2008
Tintuit la pat si lovit de....baltag!
27 iunie 2008
Pene dupa pene
24 iunie 2008
Asta e un clasic
13 iunie 2008
My love, you're here!
12 iunie 2008
Un nou mod de blog-ing
Nu stiu daca o sa ma credeti, dar acest articol a fost scris cu ceva timp inainte sa fie publicat, daca pana acum “asezam” articolul din minte direct in chenarul pt publicari acest articol a fost scris in urma cu cateva zile la bunicul meu si apoi a fost aplicat celebrul “Copy-Paste“. Nu ca mi s-a intamplat ceva extraordinar in ultimele zile dar la bunicu e destul mare plictiseala atunci cand s-a luat curentul si ploua afara. Dar daca stau sa ma gandesc tot s-a intamplat ceva in ultimele saptamani: a fost un drum fulger pana la Baia-Mare la unchiu-meu care are un service pt o reparatie. Si pe traseul pe care toamna se organizeaza raliu eu si cu tata am facut un tur in stil de proba speciala care nu stiu de ce dar m-a facut sa zambesc intr-un mod instictiv. Si ca sa fie tacamul complet de pe traseul de slalom care ducea in Baia-Mare ne-am oprit chiar la intrarea in oras la service-ul unchiului pt a ne schimba bieletele de directie si cand mecanicii au dat jos rotile am avut ocazia sa vad si eu cum arata niste discuri de frana aproape incandescente de caldura. Oricum a fost o intamplare destul de haioasa. Cu altceva nu ma pot lauda. Oricum acum s-a cam oprit ploaia, a venit curentul, pot sa-mi pun laptop-ul la incarcat.
Poate cea mai interesanta parte la acest nou gen de a scrie articole este faptul ca pot scrie intamplari din zile diferite ca un singur articol. Nici astazi nu am fost ocrotit de ploaie dar macar azi nu s-a luat curentul. Desi mi s-a prelungit sederea la bunicu, partea cea mai proasta e ca nu mai am nimic de citit. Mi-am pus o carte de citit, desi eu o consider mai mult o «brosura» de aprox.200 de pag, o carte foarte captivanta a lui Anthony Horowitz-«Stormbreaker» primul volum al seriei Alex Rider. E o carte foarte captivanta, dar din pacate in mainile mele nu a rezistat mai mult de o zi si jumatate. Oricum e bine ca am acasa si celelalte 5 volume acasa. O alta parte frumoasa e ca joi o lasa pe mama acasa…asa ca tata a decis sa stau la bunicu pana joi dimineata cand o sa ajung la Baia-Mare cu un autocar, ma duc la mama la spital unde o sa vina si tata, o sa ne intalnim si o luam pe mama acasa. Va fi un drum destul de lung, nu din cauza distantei, ci din cauza vitezei deoarece nu avem voie sa o zgaltaim pe mama prea mult deci o sa dureze ceva timp drumul. Dar dupa aia Vineri ma duc sa imi las manualele si sa le primesc pe cele de a VIII-a si dupa aia se deschide si mai oficial sezonul de aventuri. Va veni si bunica sa aiba grija de mama, si eu pot sa imi petrec timpul cu tata. Ce vacanta frumoasa va fi! Din cate am inteles exista o lege cu doua taisuri prin care profesorii nu ai voie sa dea teme elevilor pe vacante…ceea ce la inceput ma bucurat dar cand ma gandesc ca trei luni de zile nu o sa mai repet nimic si ca pe a VIII-a am trei teze unice pe semestru…parca imi dispare zambetul..dar tot e bine ca pot lucra cate putin si ca nu am un numar prestabilit de exercitii de facut. In acest moment mai sunt 2 zile pana la vacanta, desi eu sunt in vacanta de 2 saptamani. Dar ce sa mai zic..oricum deja am inceput sa scriu “romane” asa ca nu ma mai complic. O zi buna.
2 iunie 2008
O zi mai speciala
P.S. cu intarziere vreau sa le urez si celorlalti copii un calduros "La Multi Ani!"
30 mai 2008
Aventuri aproape de casa
Mai jos sunt imagini cu remorca si cu darele pe care le-a lasat in asfalt
22 mai 2008
Agonie, tristete, teze, totul e pe dos!
7 mai 2008
NU din nou!!!
10 aprilie 2008
Alte obstacole
4 aprilie 2008
Cand vine, vine!
P.S. am uitat sa spun, apropo de caprioare, cand ne grabeam sprea Nadrag dupa ce stiam ca putem ramane fara baterie pe mijlocul drumului erau 2 pui de caprioara...pe tata il treceau totate naduselile, si transpira la gandul altei caprioare in situatia noastra...a fost haios. Nu pt tata totusi.:D
8 martie 2008
La un pas de nebunie
16 februarie 2008
O posibila cariera solo?
Negresti Oasi si era polei pe jos, si masina arata ca dupa raliul faraonilor, si vai ce interesant a fost drumul cand depaseam si nu vedeam nimic chiar si cu stergatoarele pornit, si am ramas fara apa in stergator si am pus apa minerala, apoi cand am ajuns acasa m-am dus sa cumpar cete ceva sa putem face merinde si cand m-am intors de la magazin nu mai puteam intra in scara blocului caci cat am fost plecat(aprox.15 min)o catea fatase langa scara mea si credea ca vreau sa-i fur puii, iar eu nu vroiam decat sa ies din ploaie si sa intru in casa si ma latra si fugarea ori de cate ori ma apropiam la mai mult 25m la un moment dat de nervi am inceput s-o marai si eu pe ea. Si cu chiu cu vai am reusit sa intru in bloc. Si in drum sprea Bucuresti stergatoarele au inceput sa nu mai calce normal si nu mai stergeau aproape deloc si tata a cumparat o pereche noua dar din cauza timpului l-a montat doar pe partea lui si in timp ce el vedea mie mi se parea ca merge ca o kamikaze si asta m-a tinut treaz, dar cand am ajuns pe autostrada unde nu a mai plouat s-a uscat parprizu' nu venea nimic din fata, nimic din spate am ajuns sa dormim cu schimbu. Prima jumatate de autostrada a dormit tata, iar eu a doua. Simplu.
5 februarie 2008
Valurile aventurii lovesc tarmurile tristetii
Dar ca sa nu ma opresc asa la mijlocul articolului ma gandeam ca ar fi frumos sa zic ca am plecat Joi cu tata intr-un "circuit" Bistrita si Sighet si inapoi acasa. Drumul a fost fara probleme...doar putin polei si masina arata ca dupa "Raliul Faraonilor" aveai nevoie dde manusi sa deschizi usa din exterior, caci manerele erau acoperite cu un strat considerabil de noroi. La intoarcere la intrareain satul Cosbuc, chiar inainte de calea ferata(cine a trecut pe acolo stie despre ce vorbesc) am inceput sa simtim o vibratie ca si cum am fi mers pe un drum pietruit. Initial am crezut ca lemnul se "plimba" prin portbagaj(cu cativa kilometri inainte unul din lemnele pe care tata le avea pe remorca ca sa nu zboare copertina de pe lanturi a picat, caci eram incarcati cu saci de piele pe care tata ii foloseste sa tobeze lantul, iar lemnul era deastupra). Cand ne-am dat jos sa vedem tata imi spune "Cred ca avem pana pe remorca" cum nu aveam lumina caci casele incepeau la mai multi zeci de metri am luminat eu cu ecranul telefonului si am vazut ca roata era gaurita in vreo 6 locuri(cel mai probabil am mers cu roata pe pana nestiind de asta pana am ajuns sa mergem pe geanta care a gaurit de tot roata). Pe la noua seara in mijlocul campului fara semnal la telefon si fara roata de rezerva nu am avut ce face decat sa incepem sa oprim masin. Problema era ca noua ne trebuia roata de Dacie ca remorca e facuta pe punte de Dacie, iar noi nu gaseam o Dacie la ora aia. Dar noroc cu un carutas pe care il depasisem cu ceva mai inainte care a zis ca are un prieten care ar trebui sa aiba o roata si daca nu are prietenul lui un prieten care ne rezolva (in satul ala toata lumea cunoaste pe toata lumea) si incepem sa mergem si sa intrebam pe unul si pe altul. Remorca am lasat-o in camp, oricum la ora aia cine sa fure o remorca cu saci de remasite de piele(pieile le-am luat de la o fabrica de manusi..deci erau rebuturi) si eu nu mai puteam de ras cand il auzeam pe tata strigand pe la portile unde vedeam lumina in casa "Matusa!, Unchesule!" si tot asa pana cand am gasit un domn care avea si o vulcanizare in curte(nici un utilaj modern doar o dalta, un ciocan, si multi musci). Dar asa deranjand jumatate de sat am reusit si am cumparat o roata noua, dar problema era ca dupa ce am plecat am descoperit ca puntea era un pic dereglata si roata freca in remorca(asa cred ca am facut si prima pana, roata a frecat pana sa gaurit) dar cu un chituc de lemn luat de la domnul care ne-a facut roata si cu generozitatea unor angajati ai unei benzinarii care ne-au "imprumutat" bordura lor (nu ca aveau de ales sau comentat) am pus chitucul in fata bordurii tata a suit rotile din stanga a masinii pe bordura a pus chitucul intre masina si remorca si a accelerat. Roata reomorcii s-a lovit de chituc si puntea s-a indreptat.(E cam complicat dar prefaceti-va ca ati inteles) Si astefe cu o intarziere de cateva ore am ajuns acasa.
28 ianuarie 2008
un nou LOOK
Astazi mi-am luat o nuoa pereche de ochelari, cei vechi se cam uzasera plus ca dintr-o analiza rezulta ca imi trebuiau lentile noi. Oricum de data asta am mers p un model de rame un pic mai nou si mi se pare din ce in ce mai utilizat. Oricum cam asta mi s-a antamplat interesant in ultimul timp. Dar in vacanta asta tata mi-a promis ca o sa aiba mai multe drumuri prin tara, deci in curand o sa am alte aventuri
25 ianuarie 2008
Inca un hop
16 ianuarie 2008
O continuare
La cateva ore dupa ce m-am culcat, 5 mai exact, a venit tata sa ma trezeasca 3 sferturi convins ca o sa zic "Dute tu si lasa-ma pe mina sa dorm", dar asa cum acel 0,1% m-a impiedicat sa-mi schimb telefonul mobil mai repede, asa si eu l-a surpins cand m-am ridicat din pat destul de vioi desi cred ca am facut drumul pana la baie si inapoi din reflex. Apoi dupa ce m-am spalat si imbracat am plecat pana la Nadrag(langa Deva) unde tata s-a intalnitcu partonul unei firme de confectionat lant din Germania, un tip simpatic care era in vacanta cu familia in Romania, dar nu am intrat in amanunte la ora aceea. Spre surprinderea mea intalnirea nu a durat decat cca. o jumatate de ora, numai drumul a durat mai mult. Dar dupa experienta cu caprioare care se intamplase cu cateva ore mai inainte si sa-mi fi spus ca dura 5 min. eu tot mergeam sa vad ce se mai intampla, caci asa cum am mai spus "Nu exista dreum ca tata fara cel putin o aventura" care aventura poate fi orice de la un individ suparat care injura pe toti si pe toate care ne opreste in mijlocul drumului langa Sighetul Marmatiei pana la o caprioara in mijlocul drumului. Dar ca drumul pana la Deva sa nu fie in zadar tata m-a dus la cetatea de la Deva in ciuda faptului ca el dormea mai mult pe el(el nici vara n-are vacanta si se trezeste la 6 dimineata chiar si inaintea de acel drum la Piatra Neamt). Atunci am urcat cu telecabina si ca sa ne trezim am coborat pe joc. A fost un exercitiu bun, mai ales ca ne opream din 20 in 20 de metri sa mai luam niste coarne chit ca nici eu nici tata nu suntem amatori de coarne, poate oboseala era de vina. Si cand am ajuns acasa tata s-a dus la culcare, iar eu m-am pus la calculator si am scris acel capitol.