Drumul de la miezul noptii

Vineri, ca in fiecare vineri, radiam de fericire. Urmau doua zile de relaxare si de trezit la ora 1. Ma plimbam de la o banca la alta ca sa gasesc una care sa ma lase sa depun niste bani intr-un cont de ING. Normal ca sucursala din Turda nu putea efectua astfel de operatii. In ciuda faptului ca am fost pe la 3 banci nu imi era pus la pamant moralul. Apoi telefonul salvator. In acea zi tata a fost la Bistrita si ma suna pe la 4 si imi zice " Fa vreo 6 sandwichi-uri, pune o jumatate de litru de cafea, i-a bani de cola si pregateste-te ca plecam la Tomesti pe la 8". Opt seara, vineri, Tomesti, ma gandeam pe cine dracu mai gasim la 12 cand ajungem la Tomesti si ce sa facem? Sa speriem pisicile cu farurile? In fine, oricum nu aveam de gand sa lipsesc. Mai alesc ca atunci cand tata a observat ca intarzie se intreba daca sa ma i-a si pe mine sau nu. Dupa putina munca de convingere aveam locul din dreapta fata a masinii asigurat. Am plecat si am ajuns la fabrica de lanturi de la Tomesti. Stand sa ma gandesc era destul de logic ca numa acolo puteam merge. Tata s-a imprietenit cu neamtu care a cumparat fabrica de lanturi si de la care si-a luat si el cateva utilaje. Am ajuns pe la 11:30 si era destul de mare valva pe acolo. TIR-uri care incarcau, lu' tata cred ca ii era ciuda. La el nu vine niciodata nimeni. Dar transportul la el e inclus in pret deci asta il face sa reziste pe piata. Si apoi daca el nu si-ar distribuii lanturile, cum as mai circula eu prin tara? Deja pe drumul de intoarcere eram epuizat. Am rezistat cat am putut dar pe la Alba Iulia am atipit. A fost una din putinele dati cand am dormit pe masina. Dar numa 45 de minute. Eu care in general nu dorm pe masina. Si nici tata nu face pauze de somn. Chiar daca a ajuns sa conduca si 25 de ore incontinuu. Dar azi a inceput o noua saptamana, si vedem ce se intampla vineri. :)