Lene si lipsa de somn

Vai de viata mea. E Marti, sau ce a mai ramas din ziua asta. Am o caruta de povestit dar nu am destula vlaga. Orele de dupamasa sunt naspa. Adica e fain dar e foarte, foarte obositor. Mai ales cu naveta mea. Vin in Clinceni cu ultima masina din Ghencea. RATB de ora 9:15 si ajung acasa la 21:50. Asta in conditiile in care termin orele la 19:45. E vai de capul meu. Macar transportul ma costa de ieri mai putin. In loc sa fie 10 lei pe zi, e aprox. 50 de lei pe luna, plus 10 lei pe saptamana...reszulta cam 100 de lei pe zi ca deh...am abonament(e). Vai de capu meu.
Si nu sunt singurul cu naveta.
Tata face naveta Turda-Bucuresti in fiecare saptamana. Iar in week-end uri in loc sa se odihneasca lucreaza in camera mea. Oare asta inseamna criza? Sa fie familia in colaps? Adica colaps pe toate fronturile? Mama nu si-a mai primit salariu din Iunie si nu stie cat si daca primeste pe septembrie si octombrie; tata care face naveta, aprox 1000 de km pe saptamana in conditiile in care el trebuie sa se ocupe si de productia si distributia de lant. Iar eu sunt in colaps de oboseala. Ca si mama de altfel. Ea are ore numai de dimineata si se culca de obicei odata cu mine pe la 11 jumate si se trezeste la 6. Eu nu mai am timp nici sa mor. Plec la 12 jumate de acasa si ajung la 10. Trebuie sa fac si teme iar fete la mine in clasa toate sunt ocupate. N-am nici o alinare dar incerc sa raman fericit, sa zambesc in fiecare zi, sa fiu optimist (ca tot romanu').
Rezumatul articolului.....Ma simt ca un rahat....o gramada mare si nefolositoare care nu (mai) poate face nimic.