Sunday Night Sadnees

Cred ca fiecare dintre noi a avut cel putin doua (zeci) de astfel de seri/zile. O perioada de timp in care ne simtim ca o placinta mare pusa la dospit. Pe undeva ne vine sa plangem, pe altundeva cautam ceva care sa ne scoata din rutina. Un film, o ceva neobisnuit care sa decurga umpic altfel. Cam asa sunt si eu in aceasta seara de duminica. Ca in toate serile de duminica. Nu intelg cursul asta al vietii, al saptamanii. Adica eu in ultimele doua zile l-am ajutat pe tata sa monteze inca o fereastra la camera mea. Am incercat sa petrec cat mai mult timp cu el posibil. Mi-am facut temele cat de repede am putut. Si pentru ce? Ca acum sa stau la mine in camera uitandu-ma la un film cu Batman pe TCM care e mai vechi decat mine in timp ce tata doarme jos ca mai tarziu in noapte sa plece inapoi spre Turda. Iar eu? Eu raman aici ca maine sa dau un test la matematica care nu ma intereseaza deloc, la care nu vreau sa invat dar sunt fortat de catre propia constiinta sa o fac. Nu imi vine sa cred ce sentiment. E ca si cum m-as trada pe mine insumi. Defapt eu sunt tradat de eu. Scuzati-mi gramatica dar, credeti sau nu, la ora asta pentru mine chiar are o logica. In fine, ma asteapta o saptamana ceva mai capricioasa, dar cred ca la ora asta tot ce vreau eu e sa ajung la liceu si sa stau de vorba cu colegi, profesori, anybody despre ceva, orice infara de lectii.
Oricum va doresc la toti o seara frumoasa, sper ca nu ati uitat sa va reprograati ceasurile ca, deh, azi s-a schimbat ora. Aaa si ca sa nu uit, dospeala placuta la toata lumea!